Atentie la pestele sanitar

Cine-a crescut pesti de acvariu, probabil stie ce-i cu pestele sanitar. Dihania asta e atat de urata si de oropsita incat ai crede ca cei care-o cresc o fac din mila. E chiar prea mult sa spui ca o creste cineva, pentru ca lighioana se hraneste singura. Sta toata ziua pe fundul acvariului si scotoceste cu mustatile lungi printre pietre, caci infuleca excrementele celorlalti pesti. De-aia i se si spune "sanitar". Pentru ca el sa traiasca si sa fie tolerat de proprietarii acvariului, e nevoie de cat mai multa murdarie din partea celorlalti. Asta e singura lui conditie de-a fi, mai departe se descurca singur: sa fie inconjurat de cat mai multi pesti dichisiti, care sa se imbuibe cat mai mult, ca sa lase in urma cat mai multe excremente. In felul lui, pestele sanitar e un personaj pitoresc si original, atat de original incat nu m-as mira sa il vad intr-o zi pe strada, plimbandu-se nestingherit. Poate ca deja face asta, dar nu-l remarcam, asa cum prezenta lui in acvarii trece aproape neobservata din cauza ca ni se scurg ochii dupa exemplarele mai impopotonate, ce dau alene din inotatoare, convinse de sarmul lor si fara sa fie apasate de grija hranei de maine. Totusi, am avut de cateva ori senzatia ca-l recunosc si m-am intrebat ce s-a intamplat ca sa fie posibila o astfel de mutatie genetica. Uneori mi s-a parut ca-l vad printre reprezentantii presei, alteori parca l-am zarit leganandu-si mustatile printre fantosele noastre politice, bucurandu-se pentru fiecare rahatel scapat de acestea, inhalandu-le, in extaz, orice part, sorbindu-le, euforic, toate secretiile. Cum ultima decada a transformat tara intr-o uriasa hazna, nu ma mira deloc ca pestii sanitari s-au inmultit peste masura: e atat de mult rahat de mancat incat tot mai multi simt chemarea sa se aseze la masa. Daca simt, totusi, nevoia sa-si legitimeze existenta, ii recunoastem dupa expresii de genul "ne preocupa asanarea climatului nostru politic", "sa facem curat in tara", bla-bla. Asta n-ar fi un lucru rau, dimpotriva: fara acesti martiri ai igienei planetare, ne-am trezi intr-o zi ca haznaua ne-ajunge la gat. Sau poate ca asta se-ntampla deja si nu ne dam seama din cauza ca paietele fantoselor reusesc, inca, sa ne ia ochii. Trebuie, totusi, sa se fi intamplat ceva, pentru ca tot mai multi pesti sanitari incep sa se ridice la suprafata, umflati, coafati, vopsiti, apretati, plini de importanta misiunii lor, ba chiar ingrijorator de aroganti si de vehementi. Mai rau, tot mai multi pestisori pe care eram obisnuiti sa-i stim hranindu-se cu purici de balta dau buzna sa se dedulceasca la rahatul celor mai mari. In ultima vreme, nu mai e lider de opozitie sau ziar "de atitudine" care sa nu puna botul la excentricele delicatese. Ieri, insa, am asistat la un chiolhan scatofil de exceptie, prilejuit de intalnirea a doi profesionisti in materie: un peste sanitar al presei, in persoana lui Dan Diaconescu, si un peste sanitar al politicii, incarnat de Corneliu Vadim Tudor. Intr-un acvariu normal, amandoi ar sta la fund, oropsiti, scobind prin gunoaie dupa hrana cea de toate silele. Pare-se ca acvariul nostru s-a imputit atat de mult incat gunoierii s-au imburghezit, au facut gusa, s-au parfumat, si-au tras costum si au iesit la lumina. Era imposibil sa nu se-ntalneasca acolo si sa nu bata palma, pentru ca scandalurile, fecalele si murdaria celorlalti i-au facut frati de mutatii genetice. De-asta sanitarul presei l-a miruit imediat pe invitatul sau la olita cu titlul de "lider al opozitiei", ba a si chicotit, gadilat, cand acesta, dupa ce-a respins, indignat, apelativul de "extremist", a scapat un mic ragait tradator, ca dupa o masa buna: "decat o democratie bolnava, mai bine o dictatura sanatoasa." Adica ce sa ne mai ascundem printre pietre cand stie toata lumea cu ce ne ocupam: e atata rahat in tara incat vom putea trai multa vreme, de acum inainte, fara alti pestisori. Ce intelege Vadim prin "dictatura sanatoasa" poate nu-i foarte limpede nici in mintea lui, inca. Dar stie sigur ca asta "da bine" la mase, in vremuri de murdarie. Cum l-ar putea contracara ceilalti pesti, "sanatosi", avand in vedere cosmarul pe care sanitarul tribun l-a starnit in urma cu doi ani? O solutie ar fi sa-si faca singuri curat in baita, sa traga apa, sa dea cu clor, sa goleasca haznaua. Pana acum, insa, au dat doar cu parfum, milogindu-se sau platind vartos pentru o presa favorabila, schizoida, care pretinde, in pofida tuturor evidentelor, ca tara miroase a primavara. Dar, chiar de si-ar insusi toate deodorantele din lumea asta, n-ar putea dovedi tot mirosul: poate la Praga nu se mai simte, dar pe Calea Victoriei tot iti trebuie o batista la nas ca sa treci strada. Recent, inotatorii din frunte au pritocit o solutie ca sa-l execute pasnic pe sanitarul mutant: revizuirea Constitutiei. Daca presedintele nu va mai putea fi ales de popor, riscul ca bancul creaturilor din jurul lui Vadim sa-i mai deranjeze va fi considerabil diminuat. Pare prima miscare politica isteata din ultima vreme. Ce nu poate aprecia nimeni, insa, e proportia reala a mutatiilor genetice care-au facut posibila ascensiunea unor astfel de lideri. Pentru ca daca haznaua se umple si da pe afara, nici flacoanele de parfum, nici Nato si nici Constitutia nu ne vor mai scoate din ea.