Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
//
22:25 29 12 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Aurul, statuile si benzinarii

ro

06 Nov, 2002 00:00 1029 Marime text
Se spune ca dobrogenii stau cocotati, ca niste fete bune de maritat, pe o uriasa lada de zestre, burdusita cu giuvaericale si scule scumpe: tot zgaindu-se dupa un fante miraculos, care sa descalece de pe un cal alb ca sa le inmoaie posmagii, obrajii li s-au flescait, tatele li s-au uscat, matele li s-au incretit si ochii le-au cazut in fundul orbitelor. Nicaieri ca la noi bogatia si saracia lucie nu s-au pupat mai bine. Aici belsugul si paguba se impletesc armonios din cele mai vechi timpuri. Intai de toate, sa boscorodim natura: o perversiune a firii a inconjurat tot locul cu ape si l-a lasat sa crape de sete la mijloc. Intai de toate, sa mascarim istoria: toti veneticii si-au spalat sabiile in pruncii locului, toti sceleratii si-au parcat aici gusile, toti fariseii si-au marcat cu urina bazilicile paleocrestine. Aici ori e seceta, ori potop. Ori inanitie, ori exces de crapelnita. Ori magar, ori mertan. N-avem organisme vii sau clase de mijloc: doar niste mate groase si niste mate subtiri. Cele groase sunt cat stalpii de telegraf iar celelalte sunt ca firele de papadie. Ne falim ca argonautii au lasat pe aici primele smocuri din lana de aur. Asa ca avem in frunte si azi toti ciobanii. Ne falim ca am mostenit cele mai faloase cetati ale Pontului. Asa ca tot ce cladim acum e, din start, o ruina. Ne falim ca de-aici a plecat prima cale ferata a tarii. Asa ca "fii urbei" se urca in trenuri si nu se mai intorc. Ne falim ca sub pietrele Tomisului odihnesc vinele celui mai tragic poet latin. Asa ca avem mare grija sa facem aici cel mai strasnic loc de ingropaciune pentru cultura. De aici plecase Dionisie Exiguus, parintele sistemului calendaristic global, impunand (cu o mica eroare) anul nasterii lui Iisus ca punct de numaratoare al erei noastre. Si ce ilustre figuri isi flutura astazi numele pe toate gardurile? Recent, un tip imi spunea, revoltat, ca straduta pe care sta el are un nume imposibil. Ca cine naiba a auzit si de Dionisie asta, zis si "cel Mic"! Ca e prea mic, chiar si pentru o straduta: nu-l tine lumea minte. Cand i-am spus cine-a fost si ce ispravi a facut, casca ochii si se ratoi iar: pai de ce nu-i ridica, dom`le, un monument, sa-l stie lumea? Chiar asa? Facusem un sondaj, in trecut, langa statuia lui Ovidius. Desi colegii mei de redactie se cam indoisera, banuielile mi s-au confirmat: doar 2 tipi din 14 isi aminteau, vag, cine-a fost ala cu statuie. Unii, citind inscriptia cu "Ovidius, cantaretul / iubirilor gingase rapus de-al sau talent", ziceau c-o fi fost vreun muzicant, vreun "copilu` minune" al Tomisului. Asta-i cu monumentele. Ce statui vii ridicam zilnic prin gazete si televizoare, in trolee si ganguri? Daca am fi cu adevarat dispusi sa ne asumam adevarata istorie, primul monument pe care l-am ridica spre cinstirea zilelor noastre ar trebui sa ilustreze tocmai acea impletire unica si-armonioasa, de tip dobrogean, dintre paguba si belsug, dintre crapelnita si haiducie. Si poate cea mai puternica figura e benzinarul - regele neincoronat al reportajelor, stirilor, zvonurilor, legendelor si mitologiilor noastre moderne. Toate inflamarile noastre, rutinate sau pline de ipocrizie, i-au tesut, deja, o aura mistica, aceeasi care-i incoronase pe stramosii sai dobrogeni precum ciobanul Gavrila si fartatul Licoi, haiducul Licinski, din Babadag, legendarul Varlan, de prin Slava Rusa, ori lipoveanul Terente, ajuns superstar. Un monument al benzinarului necunoscut ar cinsti un ciob din istoria adevarata a locului - simpla, grea si atat de abjecta. Alaltaieri s-a mai spart o conducta. Azi va fi deturnat un tren. Maine va fi deturnata o banca, poimaine vor amaneta centrul orasului. Vom consemna totul cu aceeasi ipocrizie calma, caznindu-ne, inca, sa ne miram, relatand, neobositi, aceleasi scenarii, insirand aceleasi picanterii si detalii banale. Asa a fost mereu pe aici si asa va fi vesnic. Doar generatiile de cronicari se mai schimba. Cat despre monumente, sa nu ne mai batem capul. E plin orasul de ele, dar nimeni nu-i fraier sa puna placute. Cel mult niste panouri publicitare, cand fostii mici benzinari si conductele lor zburatoare ies la lumina si se fac stalpi de aur ai urbei.
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii