Autoritatile statului, fara autoritate

De cateva luni bune, scandalurile cu un mare impact la public se tin lant, depasind previziunile cele mai sumbre privind "profilul" actualului an electoral. Astfel, nu mai reprezinta un mister pentru nimeni faptul ca toate scandalurile la care asistam in ultimul timp sunt legate - direct sau indirect - de confruntarile dure dintre protagonistii scenei politice actuale. Unul dintre primele si cele mai evidente efecte ale scandalurilor cu o conotatie politica mai mare sau mai mica este neincrederea unui numar tot mai mare de constanteni fata de multi dintre cei care se pretind slujitori ai binelui public. Uneori te intrebi daca nu s-a dorit tocmai caderea credibilitatii clasei politice pana la cota zero. Date fiind consecintele (din care am mentionat doar una, fara sa mai punem la socoteala cresterea neincrederii in institutii - de la cele guvernamentale pana la cele financiar-bancare), ar fi fost normal ca scandalurile mai importante sa fie gestionate in sensul atenuarii efectelor lor in zonele de cea mai mare importanta pentru stabilitatea statului, a societatii, pentru asigurarea iesirii din criza, cu accentul firesc pe factorul economic, esential. Daca optam pentru un asemenea sens dat conceptului de "gestionare a scandalurilor", atunci avem indreptatirea de a pretinde in primul rand institutiilor statului reactii adecvate. Vom porni de la un fapt banal, la prima vedere. Timp de doua zile, au circulat informatii oficiale contradictorii privind locul unde pot fi depuse plangerile privind eventuale neregularitati in derularea procesului electoral. Oare, nu ar fi fost posibil sa se coordoneze - de la inceput - informatiile intre Prefectura judetului Constanta si Biroul Electoral Judetean? De ce a fost nevoie de o sursa suplimentara de tensiune? Apoi, in ordinea importantei, vin semnele prin care se atesta sau se infirma responsabilitatea autoritatilor in ceea ce priveste respectarea ordinii de drept. Ambiguitatea "solutiilor" legislative adoptate pripit pentru a se da post-factum temeiul juridic al unor masuri anterioare nu a fost si nu este de bun augur pentru cauza respectarii actelor normative in vigoare. Unele masuri demonstrative cu caracter punitiv sunt, si ele, la marginea legalitatii; ne referim - bunaoara - la confiscarea averii unor persoane care nu au fost condamnate penal si nici macar civil. Daca mergem mai departe, constatam ca unele comunicate oficiale sunt concepute astfel incat sa "sugereze" tot felul de implicari, inclusiv ale unor forte din opozitie in declansarea si intretinerea catorva scandaluri. Or, aceasta maniera de influentare a opiniilor populatiei, cu evidente tente electorale, partizane, nu face altceva decat sa infierbante spiritele si asa deosebit de incordate datorita situatiei materiale generale atat de precare din tara. In toate aceste ipostaze, actiunile unor autoritati atesta rolul lor potential pozitiv in crearea unui climat care sa minimizeze consecintele atat de paguboase ale scandalurilor la care ne referim. Un potential care n-a fost inca valorificat cum se cuvine. Operativitatea care nu trebuie confundata cu pripeala, sinceritatea autentica, si nu cea mimata, claritatea afirmatiilor, si nu ambiguitatile vinovate, rigoarea, si nu aproximatiile... aproximative, limbajul accesibil, si nu pasareasca pseudo-profesionista, dorinta reala de a se ajunge cat mai repede la adevar, si nu ocolirea complice a acestuia reprezinta modalitati sigure de gestionare a scandalurilor publice spre binele public, cale esentiala de asanare a societatii de coruptie, de duplicitate, de oportunisme. Din pacate, intalnim prea des optiuni in favoarea a ceea ce nu ar fi cazul sa caracterizeze practica unor autoritati ale statului. Ne referim, intre multe altele, la eludarea raspunderii conducerii Ministerului Agriculturii fata de scandalurile care au izbucnit in legatura cu cateva privatizari abuzive, dar si in urma dezinteresului inadmisibil fata de mijloacele de combatere a secetei cumplite din vara trecuta, la conflictul dintre Ministerul Sanatatii si Casa Nationala a Asigurarilor Sociale de Sanatate si la lasarea in "uitare" a plafonarii salariilor pentru managerii din regiile autonome si companiile nationale. Intentionat am ales pentru exemplificare domenii foarte variate, intrucat este vorba despre scandaluri care cuprind zone vaste si a caror extindere se cere impiedicata tocmai printr-o gestionare corespunzatoare de catre organismele abilitate ale statului. In caz contrar, disolutia autoritatii nu va putea fi oprita, iar consecintele sunt lesne de imaginat.