Ave BAC-us, elevii te salutant... din mers!

Bine, asta numai nouă, celor care au trecut pe la şcoală, cărora ne era ruşine dacă ne prindea profesorul cu lecţia neînvăţată sau care nu chiuleam să mergem la birt. Dar generaţia aceea a apus de mult, locul fiindu-i luat de nişte tineri ale căror valori sunt deteriorate. Însă acest fenomen, în cadrul căruia eşti apreciat dacă eşti prost de pici cu nasul în noroi, dar tatăl tău are bani şi-şi ia maşină cât mai scumpă, nu se aplică decât în România. Am avut ocazia extrem de plăcută să cunosc tineri din alte ţări pentru care priorităţile sunt altele. Şi m-a încercat un sentiment dublu: pe de o parte, îmi crăpa obrazul de ruşine pentru adolescenţii noştri, care nu ne fac cinste, iar, pe de altă parte, mă simţeam mândră că în alte ţări contează mai mult cum poţi să-i ajuţi pe cei mai necăjiţi, decât să le scuipi seminţe din spatele ochelarilor de soare... iarna. Şi este normal ca şi anul acesta să ne crucim la aflarea rezultatelor la Bac, că doar e încă un test care poate fi cumpărat sau trecut cu casca în ureche. Şi am citit câteva perle de anul acesta, însă nu am râs, mie chiar îmi este ruşine că trăiesc în aceeaşi epocă cu aceşti tineri. Am fost uimită când am citit că un oarecare a confundat „patul" cu „Palatul lui Procust", mai ales că, primordial la vârsta lor, este obiectul de mobilier, ca şi însemnătate, palatul lui Procust fiind, poate, vila vreunui rrom de la el din oraş, cu acelaşi nume ca şi autorul, de aici şi confuzia. „Autoarea Nichita Stănescu", pe lângă altele, pare cel puţin logică pentru un preşcolar, care ştie de la mama că numele fetiţelor sunt cele care se termină în „a". „Tipătescu reia tronul, iar Stoici şi Spancioc sunt gărzile de corp" - bietul copil turmentat a făcut analogie cu politica actuală, unde există unul care luptă până ajunge la coasta de ros şi trebuie obligatoriu să aibă câţiva care să stea de strajă când termină şeful de rupt carnea, să ia ei măduva din os. „Perspectiva narativă ne arată clar că el şi ea au perspective diferite în viaţă": sunt de acord cu filosoful, motiv pentru care perspectiva mea narativă se opreşte aici. Dar oare cum va suna viitorul?