Avem o avere, cum procedam?

Recent, domnul D s-a apucat sa-si faca declaratia de avere. In fapt, s-a autosesizat, pentru ca inalta sa demnitate de pensionar l-a inzestrat si cu luxul constiintei: fara onorabila clasa din care si domnia sa face parte, finantele natiei s-ar duce de rapa. Asa, se duc in galeata fara fund a tranzitiei, dar parca-i mai bine. Si cum, in ultima vreme, toata lumea a cazut in patima declaratiilor, care cu venitul global personal, care cu venitul global national devenit personal, a inteles ca e cazul sa-si socoteasca si el pe-o hartie agoniseala de-o viata, sa fie pregatit cand i-o cere si lui declaratia. Asa ca a luat o coala "ministeriala", a indoit-o frumos la doi centimetri, in partea stanga, si s-a apucat de scris. Intai declara ca are o casa: nu prea mare, dar suficient cat sa incapa in ea niste mobila, niste covoare, un frigider, un fier de calcat, un televizor vechi, o nevasta si un flacau de 30 de ani, care are si firma; inca e mica firma, asa de mica incat, in loc sa-i aduca un ban in casa, ii ia; mai nou, pentru taxa de televizor, de pilda. Televizorul e tot ala vechi, dar casa-i destul de mare ca sa-ncapa si taxele firmei in ea. Pe care le plateste tot el, ca un flacau are omul! Ispravind cu casa, trecu imediat la curte: deci niste pamant, niste flori, niste iarba, un catel si-o casuta de catel. O trecu si pe-asta, daca tot n-avea buda in curte=AD=AD, sa nu i se para cuiva ca ar vrea sa fenteze taxa de pipi. Apoi isi scrise si pensia, cu respect pentru zecimale, dupa care privi restul paginii albe si constata cu ingrijorare ca nu mai are cu ce sa o umple. Ar fi trebuit sa scrie mai mare, ca golul ala o sa miroasa cuiva a evaziune. Asa ca isi scormoni memoria si isi aminti: mai erau cele cinci hectare de pamant de la Crucea! Drept e ca pe alea nu le mai considera demult avutie, ca le avea in asociatie, in grija unuia zis Arzoiu, iar ala avea asa mare grija de ele incat nici nu le mai exploata, sa nu le doara. De-aia, probabil, nu i-a mai trimis nici un ban, de atatia ani. Deci terenul ala era avutia lui sau ba? E drept, incercase de nenumarate ori sa afle raspunsul, dar Arzoiu era mereu ocupat, nu era de gasit. Asa ca, satul sa-si risipeasca averea de pensie cu telefoane si calatorii la Crucea, isi cam luase gandul de la terenuri. Acum, ca albul declaratiei il supara la retina, se decise sa dezlege odata sarada. Lua prima cursa si se duse la Crucea. Acolo, fireste, nici urma de Arzoiu: de trei ani, parca-l inghitise pamantul! Asa ca D se duse la primarie: ca daca voia sa ia grija pamantului de pe umerii lui Arzoiu, ii trebuia musai un titlu de proprietate. Insa acolo nu gasi decat un secretar, si ala pe fuga, ca pierdea ora mesei. Oricum, acela-i sufla peste umar ca n-avea nevoie de el pentru ca trebuia sa treaca, intai, pe la casierie, sa-si plateasca taxa pentru eliberarea actului. Ei, cat sa si fie taxa aia - isi spuse, imbarbatandu-se cu sonoritatea cuvantului "proprietate". Era de 840.000 de lei. Pentru el, o adevarata avere. Ca daca dorea sa vanda pamantul, abia daca lua un milion la hectar, ca nici smecherii de acolo nu arau chiar cu pluta. Asa ca-ncepu alta socoteala: deci da acum un milion de lei ca sa se stie ca el e proprietar, iar nu diafanul de-Arzoiu. Dar daca-i proprietar, vine si impozitul, care-o avea tot atatea zerouri la coada cate are profitul lui din ultimii ani. Asa ca tot mai bine il vinde. Deci da un milion, dar ia cinci in loc. E drept ca, si daca-l vinde, vin niste taxe, niste impozite, dar ceva tot i-o ramane. Macar cat sa plateasca taxa de televiziune pentru firma flacaului. Imbarbatat, domnul D se intoarse acasa. Mai trebuia doar sa procure milionul pentru acte. Pentru asta, o sa vanda ceva din casa. Poate televizorul. Ca el, de cand i-a slabit vederea, nu se mai uita, iar flacaul oricum nu serveste decat Internet. Da, dar cine sa-i dea un milion de lei pe hardughia aia de sticla si lemn. Iar taxa oricum se plateste, chiar daca vinzi hardughia. Foindu-se-n casa, dupa altceva de vandut, vazu coala ministeriala pe masa. Reciti randurile marunte scrise dimineata, se imbarbata, o mototoli si-o zvarli la cos: "ia mai da-o-ncolo de declaratie! Ce-o sa-mi faca?". Dupa care intra in "biroul" flacaului, spunandu-i: "si mai da-l in ma-sa de Internet, ca dam o gramada de bani pe televizor si nu produce nimic. Fa bine si vezi ce faci cu el, ca eu n-am sa-l platesc, sa stii! N-au decat sa te salte!".