Basescu si intelectualii

Intr-unul dintre eseurile reunite in volumul "The power of the powerless" ("Puterea celor fara de putere"), semnat Václav Havel (cunoscut dramaturg, militant anticomunist, primul presedinte al Cehoslovaciei dupa caderea regimului Husák), apare metafora usii...

In toiul noptii, in acea liniste de mormant a intunericului total al anilor ’70, spatiul ideal in care prototipul intelectualului cehoslovac si-ar fi putut astampara setea de libertate devenise o banala carciuma pragheza. Luminile localului se stinsesera, usa era de mult ferecata. Personajul nostru simtea, insa, o dorinta nebuna de a patrunde cu orice pret inauntru. Si fiindca obiectul care teoretic i-ar fi ingaduit accesul in interior nu manifesta bunavointa, individul, beat de furie, a inceput, cu riscul de a-si pierde si ultimul dram de libertate pe care il mai avea, sa-i administreze o portie sanatoasa de lovituri de bocanc si de injuraturi - asa a debutat, practic, aventura „Chartei ’77“ (miscare prin care o parte a intelectualitatii solicita primului secretar al Partidului Comunist Cehoslovac, Gustav Husák, printre altele, respectarea drepturilor omului si punerea in practica a documentelor finale elaborate in cadrul Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa desfasurate la Helsinki). Deznodamantul povestioarei este unul relativ fericit - personajul nostru, pentru fapta sa necugetata, s-a ales cu o bataie zdravana din partea celor aflati inauntru, insa nu a fost predat si autoritatilor care cu siguranta l-ar fi trimis la inchisoare. In Romania comunista, spre deosebire de Cehoslovacia, Polonia sau Ungaria, nu a existat un grup organizat care sa ia la suturi usile incuiate inventate de sistem. In aceasta „clocitoare de idei“ perfect etansa s-au dezvoltat generatiile ’60-ista, ’70-ista si ’80-ista, generatiile simbolurilor ermetice, imposibil de decriptat de culturile occidentale. In 1989, in timp ce altii au stiut, in functie de caile de legatura dintre trecut si noile lor orizonturi ideologice, exact ce cheie sa aleaga pentru a se elibera total, noi ne-am deschis usile folosindu-ne de topoare, bate si tarnacoape. Odata cu trecerea timpului, intre elita intelectuala si elita politica din Romania s-a creat un hiatus tot mai apreciabil. Admitand ideea ca revolutia nu a insemnat si o reformare consistenta la varf a celor doua elite, gestul celor 60 de personalitati ale societatii civile de a se declara solidare cu cel care, din postura de presedinte al tarii, a declarat razboi deschis coruptiei, a cerut desecretizarea completa a arhivelor Securitatii si a condamnat, printr-un discurs exemplar, regimul comunist si efectele lui in acest spatiu, devine logic si inatacabil. El se inscrie in lungul sir de dovezi ale prapastiei de care vorbeam mai devreme dintre locotenentii vechiului regim si cei insetati de libertatea de expresie, sir inaugurat de celebrul "Apel catre lichele" al lui Gabriel Liiceanu. In mod cert, semnatarii (o parte dintre ei personalitati care merita toata pretuirea) nu sunt niste impostori, asa cum Dan Voiculescu a incercat sa sugereze. Este foarte probabil ca tot elita intelectuala romaneasca sa creeze si mutarea de raspuns fata de acest flux de opinii pro-Basescu, dar aceasta nu se va naste in niciun caz sub obladuirea imperiului media patronat de „batranul Felix“ si, de asemenea, nu va fi niciodata subordonata intereselor limitate ale unui partid inca de buzunar.

Scris de: {autor}Adrian HERTA {/autor}