Bate vânt de împăcare în PDL?

Primarii democrat liberali au fost „în vizită" la Bucureşti, unde au fost primiţi de ministrul Elena Udrea. Ce s-a discutat în spatele uşilor închise de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a fost titrat pe primele pagini ale ziarelor locale. Proiecte, lipsa fondurilor, drumuri, măsura 322, blablabla. Este binecunoscută nemulţumirea edililor PDL care una au promis în campania electorală, iar alta se vede în localităţile pe care le conduc. Deh! E criză economică acută!

Ei bine, întâlnirea cu Elena Udrea a rezolvat, unilateral, problemele primarilor PDL, care vor primi bani dacă vor accesa proiecte pentru apă, drumuri şi canal. La o analiză superficială, putem constata că nu era nevoie de un drum până la Bucureşti pentru această informaţie (reiterată, în mai multe rânduri prin presă), deci benzina edililor şi timpul preţios, de asemenea, s-au cam dus pe apa sâmbetei.

TOŢI parlamentarii constănţeni i-au însoţit pe cei 13 edili până în biroul doamnei Udrea. Cu TOŢII s-au aşezat la masă şi au făcut front comun, că doar reprezentau interesele judeţului drag, Constanţa. „Uite că se poate!", ar fi întrezărit ca o idee în minţile luminaţilor noştri guvernanţi. Încă e loc de colaborare la Constanţa? Îşi pot da mâna parlamentarii democrat liberali, fără resentimente, pentru ca organizaţia să renască din propria cenuşă? Personal, nu pot să uit episodul Casa de Cultură din această vară, la fel cum nu pot să uit nici cele două urne de vot şi nici penibilitatea anunţurilor celor doi preşedinţi de comisii. Aşa cum nu cred că o să reuşesc să trec cu vederea nici furtul microfoanelor din sală sau problemele pe care doamna Maria Stavrositu le-a avut cu sunetul atunci când îşi rostea discursul.

Dar cum memoria distinşilor noştri politicieni s-a dovedit a fi, mai mereu, una scurtă şi lovită, deseori, de amnezie, cred că episodul amintit nu o să fie un impediment când vine vorba de „împăcare". Doar s-a întâmplat şi la case mai mari! Într-o Românie în care prim-miniştri au uitat de creşteri salariale, candidaţi la alegeri s-au vindecat „misterios" de boli grave, nu e exclus să vedem cum doi colegi de partid îşi dau mâna pentru „binele partidului".

Scenariul rămâne unul controversat, însă nu atât de departe de adevăr. Rămâne să vedem cât şi cum se va negocia, cine „trebuie" să se angajeze în lupta electorală, ce figură va da mai bine pe afişe.

Cu toate acestea, totul e bine când se termină cu bine! Îmi permit să întreb acum: interesul cui vizează această reconciliere? Al partidului, al Bucureştiului sau al constănţenilor, care, în acest context, vor avea o alternativă reală din partea PDL pe buletinele de vot din 2012?