Boala de la cap vine...

Nu mi-a venit sa-mi cred ochilor si urechilor cand am vazut si am auzit de ce sunt in stare unii atunci cand vine vorba de atingerea unor interese. De ani de zile, pentru zona Dobrogea, se vorbeste despre modificari ale climei ce au drept cauza defrisarile masive. Daca vrem, putem sa ne amintim ce am invatat la scoala la orele de biologie: padurea este plamanul pamantului si, ca de fiecare data cand vine vorba despre un organ intern de o asa mare importanta, se impune o verificare periodica pentru mentinerea in cea mai buna forma. Constantenii s-au mandrit ani de zile cu Padurea de la Comorova, unde conducerea Romaniei din perioada de dinainte de Revolutia din Decembrie se retragea pentru... reculegere. Poate ca perioada de trista amintire a facut ca pe unii sa se umfle muschii si sa se apuce sa ceara defrisarea padurii. Zeci de hectare de teren pe care au crescut zeci de ani salcami, pini, stejari si fagi vor primi o alta destinatie. Pentru ca nu a fost in patrimoniul Ocolului Silvic, Padurea de la Comorova a fost impartita cui a cerut, pentru ca zona este aproape de salba de statiuni din sudul litoralului. Se vehiculeaza chiar si un nume al unui fost membru al Partidului National Taranesc Crestin si Democrat. Dar nu credem ca mai poate avea vreo importanta culoarea politica a proprietarului, desi ar fi trebuit sa ne obisnuim cu gandul ca varfurile si partile de mijloc (adica cei ce asigura, prin activitatile lor, finantarea formatiunilor politice, dar ale caror nume nu apar decat daca purtatorii sunt implicati in cine stie ce afaceri despre care afla o anumita parte a presei) ale politicii romanesti nu se lasa pana cand, dupa ce au pus ochii, nu pun si mana pe ceea ce au ravnit. Asa si cu Padurea Comorova... S-or gasi, pana la urma, si niste ecologisti nebuni care sa strige cat ii tine gura ce crima ne neiertat urmeaza sa se produca. Dar tot conform unui scenariu cunoscut deja, cainii latra, iar caravana trece, in ciuda opozitiei opiniei publice. Si ce daca urla gloata ca nu vom mai putea respira, ca, pentru a ajunge la stadiul la care sunt in prezent, arborilor le-au trebuit zeci si zeci de ani ca sa creasca... Pe locul degajat de trunchiuri ucise de lama drujbei (valorificarea lemnului constituie si ea o sursa importanta de venit!) se vor ridica hoteluri moderne carora li se vor pune cateva stele, ca la generali, iar lumea "buna" se va bate sa beneficieze de locuri de cazare in plin sezon estival. Unii ar spune ca este pentru binele judetului ca turismul sa se dezvolte la nivelul celui din multe tari ale Europei, unde aceasta ramura economica produce sume care, in procente, formeaza grosul produsului intern brut. Ceea ce trebuie sa amintim celor care si-au sters din minte acest amanunt este ca, in tarile cu pricina, autoritatile au implantat arbori, adusi de cine stie unde, tocmai pentru a crea conditii turistilor care le viziteaza tara. La noi, ca la nimeni: se defriseaza ceea ce altii platesc cu bani grei. "Da-i romanului mintea de pe urma", zice o vorba. Poate ca si in acest caz cineva va avea destula minte si curaj pentru a spune "nu", iar desfiintarea unei paduri se va opri la stadiul de intentie.