Boc a arătat că PDL Constanţa mai are şanse la locale

Cineva spunea ieri că situaţia în politică se poate schimba şi din cinci în cinci minute. Conducerea centrală a PDL a luat ieri decizii cu privire la PDL Constanţa. Pentru unii, asta a însemnat o schimbare, iar pentru alţii, ceva anticipat, ce trebuia să se întâmple.

Zilele trecute, un democrat-liberal din corabia PDL Constanţa, mult încercată de furtuna care s-a abătut, iată, chiar şi la malul mării, spunea că o nouă amânare a discutării la centru a problemelor interne ale organizaţiei ar da un semnal negativ cu privire la validitatea organizaţiei şi până la urmă a partidului în acest judeţ. Pentru că această organizaţie, deosebit de încercată de lupte interne pentru supremaţie, va fi cea care îl va pregăti pe contracandidatul lui Radu Mazăre şi pe cel care se va lupta cu Nicuşor Constantinescu pentru şefia Consiliului Judeţean. Iată deci că miza organizaţiei pe care s-au bătut Banias cu Stavrositu şi cei din jurul lor nu este una deloc de neglijat. Ei au pierdut din vedere acest aspect, văzând la un moment dat, şi pentru multă vreme, doar miza internă izvorâtă din guvernarea la nivel local, adică de instalarea de oameni cheie în funcţii cheie, pe plan local. Aşa grăia pedelistul despre care vă povestesc, înţelepţit de atâtea şi atâtea scandaluri pe care le-a văzut. Organizaţia PDL Constanţa se află în momentul de faţă la un nivel de disoluţie care cu greu mai poate fi reparat. O nouă amânare a discuţiei privind alegerile interne ar fi însemnat cel mai sigur noi şi noi scandaluri având ca obiect moşia PDL Constanţa, la care prea puţini privesc ca la un bun sau ca la un dar obştesc. Pentru că puterea deţinută în acest moment de PDL, implicit de PDL Constanţa, a fost dată de alegători. Cei din organizaţia de la malul mării nu au prea ştiut ce să facă anume cu această putere, iar rezultatul neştiinţei l-am văzut cu toţii. L-a văzut o ţară întreagă în momentul în care posturile TV au difuzat imagini de la adunarea de partid cu pumni şi îmbrânceli. Tocmai de aceea era nevoie ca o autoritate deasupra celor cu autoritate de la PDL Constanţa, să pună piciorul în prag. Să le amintească lui Banias, Stavrositu şi altora că nu a fost şi nu este pragul lor. Este un prag al oamenilor mulţi, din OSV-urile (organizaţii de secţii de votare) de cartier, care s-au dus pe străzi să adune voturi, să convingă lumea ca să-i voteze pe ei. Tocmai pe ei, care i-au dat deseori afară din sălile de şedinţă ca să se poată certa şi împroşca mai abitir. Ar fi fost un semnal negativ să nu se ia nicio decizie pentru stoparea scandalului din PDL Constanţa, pentru că pedelistul de rând ar fi înţeles că poate strădania lui, măruntă, dar indispensabilă la alegeri, n-ar fi contat. Consecinţa, dacă mai este nevoie s-o mai spunem, ar fi fost că PDL şi-ar fi pierdut alegători chiar şi dintre cei fideli, din structurile teritoriale. Deja s-a întâmplat acest lucru. Iată de ce discuţia de ieri de la centru, chiar dacă a fost prezentă doar una dintre tabere, a însemnat un semnal pozitiv. A însemnat că filiala de la Constanţa încă mai contează pentru partid, că nu a fost trecută anticipat la capitolul pierderi şi că mai are încă şanse să revină pentru a se bate cu Mazăre şi cu Nicuşor.