Cainele de mare cu turistii-n gheare

Pentru targovetii care-si fac socotelile pe portofelul turistilor, jumatatea verii e un moment delicat: ar putea, deja, incropi un soi de bilant, caci exista destule ingrediente pentru un pui de infarct sau o ejaculare precoce. Dar, prin traditie, pe 15 iulie se-ngrasa, din oficiu, tarifele. Pesimistii, care vad mereu jumatatea goala a hotelului sau a portofelului, stiu ca acesta, de fapt, e inceputul sfarsitului verii. Ca toamna deja trage apa la buda, iar in debara a inceput sa guite porcul de Craciun. Optimistii s-au dus cu totii pe aqua sambetei: purtatorul lor de suras, Aquathon, care si-ntr-o jumatate de ciob gasea o camera de luat vederi, rade acum la oala sparta a fostului sau minister, din care-a mai ramas o treime. Asa ca tot pesimistii se-aud mai tare. Iar targovetii, in majoritatea lor onorabila, sunt pesimisti din oficiu. Chiar si cand afiseaza tarife extrem de optimiste, tot de la pesimism li se trage: daca targovetului i-a mers pana acum ulciorul la aqua, se va vaita ca vara-i prea scurta si iarna ingheata aqua. Iarna targovetului nostru vine in septembrie si pleaca abia prin mai. Daca nu i-a mers cu ulciorul, o sa-ncerce acum cu cisterna. Altfel, godacul o sa-i moara de sete taman in ajun de Craciun. Daca adaugam la asta si ca vara, uneori, se da cu iarna doar ca sa-i strice imaginea lui Basescu, avem un pesimism de sezon "un pic mai intepatorrr", la super-oferta. Acum, ca vremea rece invarte cutitul in socotelile tuturor targovetilor, cand ei se visau invartindu-i la rotisor pe turisti, pesimistii de profesie au marfa din belsug sa-si vada de tabieturi, dedandu-se la cele mai rele picanterii, indignari, barfe catastrofice si senzationalisme. Si cine-ar putea boci cu mai mult talent decat duduitele care fac stirile de televiziune, fie ele pro sau anti-Basescu. La inceputul verii, alta parea sa fie reteta: bocitoarele de profesie excelau, din reflex, in relatari despre cosmarul caniculei, adica le scoteau de la naftalina pe cele de anul trecut si le periau doar nitel pe la cifre. Stiristele apareau cu fetele mototolite de ipocrizie, contabilizand cu emotia unor necrofagi cate victime face zilnic ticaloasa, corupta si inumana canicula. Insa, daca vremea se va mai incapatana mult sa-l combata pe Basescu, meniul stiristelor ar putea-o coti, discret, spre relatari despre stranuturi si junghiuri, mergand pana la inghetatul apelor, cu atat mai mult cu cat televiziunile (majoritatea lor onorabila) renuntasera, anul asta, dupa buget, la susanelele traditionale de pe litoral, care instigau turmele de turisti sa navaleasca la pascut alge si nisip. Seminte de pesimism ar putea cauta si cei care-au gafait cu limba de-un cot sa-si bage in casa o bruma de aer conditionat, agregate pe care, la o adica, le folosesc doua luni ca sa aiba ce plati in celelalte zece. La o adica, nici optimisti, nici gospodari nu se cheama c-au fost: altfel ar fi facut invers. Ca gospodarul optimist isi cumpara vara termopan si iarna scula de aer conditionat. S-ar putea converti la pesimism si cei ai caror campanii publicitare ii dau, inca, inainte cu vara, cu soarele, cu setea si transpiratia, in timp ce pe-aici ai gasi, mai curand, pinguini decat bob de canicula. Dar sa nu dam si noi in patima adjectivelor, avem o jumatate de vara inainte si, teoretic, e posibil orice. Teoretic, este foarte posibil ca bijuteriile de pe coliva litoralului romanesc, adica statiunile Neptun, Jupiter si Olimp, care-au fost pe jumatate goale in prima jumatate a verii, sa fie de-acum inainte pe jumatate pline. Asa cum carciumile, terasele, barurile si discotecile care la miezul noptii erau pustii, sa fie de-acum pustii si in miezul zilei. Teoretic, este posibil si ca statiunile sa se umple ochi de turisti, peste noapte, daca cei care-au bantuit pana acum in Mamaia se mobilizeaza nitel. Trebuie doar sa dea cineva Aquathonul la optimism sau la pesimism, ca turistul e ca potarnichea: cand fuge, trage tot stolul dupa el. Insa, din ce-am auzit de la targovetii din Jupiter, Olimp sau Neptun, slabe sperante ca, intr-un timp asa scurt, sa se-ntample ceva. Teoretic, ar putea pune teava de la teava si sa faca, intre hoteluri, niste Aqua-magii la jumatate de pret fata de stropitoarea din Mamaia, care le-a luat toata crema. Ca si anul trecut au adus palmieri la glastra, direct pe plaja, si au contracarat, cat de cat, smecheria mamaiotilor. Pai anul trecut imprumutau un sezlong pentru 200.000 de parale pe zi, iar acum nici cu 80.000 nu-l mai scot pe turist din nisip. Si decat sa scazi tarifele in ajun, cand toti le ingrasa, mai bine pui si-un lighean la oferta, poate sare ceva. Cel putin teoretic. Ar mai fi o solutie. Acum cateva saptamani, ne-a bucurat pe toti stirea ca in Mamaia nu mai e coada de caine comunitar. Noi am si publicat-o. O stire plina de optimism, cel putin teoretic: deci covrigii or sa-nvete sa leviteze. Acum cateva zile, insa, totul s-a dezumflat: cu 15 minute inainte de ora 19, pe plaja Savoy si-au facut aparitia, printre turisti si prosoape, patru cotarle comunitare grabite sa dea ora inchiderii. Ceva mai la nord, alte doua cotarle se apucasera sa mature plaja, zorindu-i pe clientii codasi sa-si stranga catrafusele. Au fost foarte eficienti pentru ca, in 15 minute, m-am trezit singur. Probabil m-au recunoscut de ziarist, ca m-au ignorat. Altul, insa, pe care tocmai atunci il palise cheful de jogging, a nimerit chiar in coltii lor. Mie treaba asta mi-a mirosit imediat a sabotaj si a targoveti de Neptun: decat sa scada tarifele tocmai acum, cand altii le-ngrasa, mai bine dau aici Aquathonul la pesimism: au incarcat cativa caini, i-au descarcat in Mamaia si-acum n-au decat sa astepte. Ca turistul roman e ca potarnichea: e suficient s-o ia unul la sanatoasa si imediat trage dupa el tot stolul.