Campania degetelor Grija lui Mazăre

În contextul în care fiecare dintre candidaţi se întrecea să arate mai mult cu degetul pe afişele electorale, să „agaţe" alegătorul, să-l implice, să-l responsabilizeze în calitatea sa de cetăţean, cred că nu este de trecut cu vederea faptul că alegătorul nu s-a lăsat înhăţat, să zic aşa, şi şi-a văzut mai departe de drum, fără a trece în mod necesar pe la urna de vot. Amăgiţi şi dezamăgiţi succesiv în ultimii ani, oamenii nu s-au mai lăsat impresionaţi de una sau alta dintre promisiuni. Revenind la primarul în funcţie, cu toate degetele pe care le-a arătat pe diferitele bannere, cu toate sloganurile sale în care ne „avertiza" „am grijă de tine", în opinia mea, edilul şi-a dat arama pe faţă, dacă pot zice aşa, în momentul în care s-a prezentat la urna de vot. De ce? Păi, a venit însoţit de mai multe reprezentante ale sexului frumos, purtătoare de berete roşii. Tinere şi bătrâne, deopotrivă. Şi ce a făcut edilul? Parafrazând, putem spune că ne-a explicat clar că a venit cu grijile sale de zi, în speţă bătrânele, şi grijile sale de noapte, anume tinerele domnişoare. Ok, toate bune şi frumoase, fiecare trăieşte cum vrea şi cum consideră de cuviinţă. Dar ce mă fac eu, cetăţean al Constanţei, în situaţia în care nu mă regăsesc nici în categoria tinerelor purtătoare de bereţică roşie, nici (încă) în cea a bătrânelelor purtătoare de aceeaşi emblemă? Ce m-aş face, de pildă, dacă aş fi un constănţean de vreo 45 de ani? Nu mă încadrez în categoriile la grija cărora (a afirmat că) veghează cel care a ieşit iar primar. Or, asta ce înseamnă? În viziunea mea, că primarul nu are grijă de mine, ca cetăţean al urbei pe care o conduce. Că eu, în cazul în care nu sunt tinerică sau bătrânică purtătoare de bereţică, nu mă regăsesc printre grijile de zi cu zi (sau noapte cu noapte, după caz), ale edilului în funcţie. Că cel pe care poate l-am ales (sau nu) nici nu mă ia în considerare ca locuitor al urbei pe care o conduce. Dar, pe de altă parte, nu ar fi ăsta chiar aşa un mare şoc, nu? Că doar primarul ne-a mai transmis la un moment dat că Mamaia nu este pentru toată lumea, nu? În contextul în care, iată, Mamaia nu e pentru toată lumea, iar grijile primarului în funcţie sunt doar tinerelele şi bătrânele cu bereţică roşie, constănţenii obişnuiţi par să fie protagoniştii unui teatru al absurdului, în care scena (în speţa de faţă, oraşul Constanţa) se micşorează pe zi ce trece, ajungând în cele din urmă chiar să-i alunge. Căci cum altfel putem fi decât alungaţi din Constanţa, cu un primar care ne interzice voalat accesul în Mamaia şi care ne spune mai mult sau mai puţin răspicat că de noi, ceilalţi, l-ar durea în cot?! Sau, mă rog, nu l-ar durea în cot, dar n-am fi printre grijile sale.