Cand au trecut zece ani...?

Asa mi-ar fi placut sa incep aceste ganduri despre un deceniu de prezenta a cotidianului ZIUA in peisajul publicistic romanesc. Stiu insa, si la propriu, si la figurat, ce inseamna sa tanjesti sa scrii pentru un astfel de cotidian, pentru ca am simtit-o pe propria mea piele. Zilele trecute, cand se discuta cu infocare despre sarbatorirea celor zece ani de ZIUA, mi-am adus aminte de perioada "ziaristului novice" pe care am trait-o in primii ani in presa la Timisoara. Era si bine (adrenalina era servita in doze serioase: descinderi cu politia, inundatii, incendii, alte calamitati; practic, viata de jurnalist de stiri), si rau (habar nu aveam ce se petrece, de fapt, in jurul meu: afaceri oneroase, tepe de miliarde din banii publici, executii politice). Fiecare pas pe care l-am facut in cariera de jurnalist a avut un tel: sa fiu cat mai bine informata, sa fiu cat se poate de bine ancorata in realitate. Nu stiu cat de mult am reusit sa realizez si, oricum, nu este treaba mea sa ma cataloghez. Dar stiu foarte bine un lucru. In Constanta (ca de altfel in intreg judetul si, probabil, in toata tara) cunosc zeci de exemple de politicieni habarnisti care au ajuns sa ne conduca si pe care, sincer, i-as scoate maine la pescuit numai ca sa-i uit - definitiv - acolo. Dincolo de toate acestea, acum, "la ceas aniversar...", cum se spune in consacrata limba de lemn, se adopta tonul potrivit unor acorduri muzicale si jocuri de lumini favorizante unui asemenea moment, si nu icnete ale durerilor trecute si prezente care raman, ca intotdeauna, in fundal. Pot spune, totusi, ca nu menuetul ne-a caracterizat in tot acest timp, ci mai degraba ritmurile convulsive ale unei tranzitii in a carei remorca stam impreuna cu tine, "o, cetitor fatarnic, prietenul meu, frate" (Baudelaire). Cu totii am fost supusi uneori acelorasi presiuni. Sa le zicem innoitoare. La inceput se spunea si despre ziarul nostru ca este un ziar de scandal. De fapt, adevarul era altul: scandalos era faptul ca democratia lasa loc alternativelor. In momentul in care a aparut pe tarabe cotidianul ZIUA, cei mai multi au facut unele comentarii rautacioase. In timp, aveau sa apara pe piata de specialitate ZIUA de Hunedoara, de Iasi, de Vest si, nu in ultimul rand, ZIUA de Constanta. La vremea cand a aparut ZIUA de Constanta, in judetul nostru existau aproximativ cinci "organe" de presa scrisa, plus posturile de radio si cele doua televiziuni. Parca s-a facut istorie in acesti ani. Acum? Le stiti dumneavoastra mai bine. Ce televiziuni, ce cablu, ce posturi de radio, ce reviste, ziare etc.!!! Acum exista cu adevarat, la nivelul judetului Constanta, presa de toate felurile, pana si de scandal. Bineinteles ca strapungerea facuta in dispozitivul de lupta al inamicului, respectiv socul pe care l-am produs in mentalitatea locala, trebuia pedepsita. Din multitudinea de ipostaze ale pedepsei o aleg acum, la ceas aniversar, pe una: ca eu, cea care scriu, de exemplu, in cadrul departamentului politic-administrativ, as fi finantata din exterior. In urma cu cativa ani, o astfel de afirmatie era similara cu o acuzatie de spionaj in favoarea unei puteri straine si, bineinteles, inamice. De exemplu, in favoarea Uniunii Europene sau a NATO. Dar eu, din pacate, n-am avut acest noroc nici atunci si nici mai tarziu. Nici eu, nici dumneavoastra. Stiau manipulatorii ce stiau. Avusesera timp in cincizeci de ani sa se califice in incalificabili. Ce-i drept, ne-a cam costat profesionalismul lor, pe toti. Oricum, pedeapsa lor a esuat in favoarea uneia mai dulci, aplicata chiar de catre dumneavoastra: obligatia de a consemna cu fermitate si onestitate, zi de zi, in cotidianul ZIUA de Constanta evenimentele, mici si mari, ale acestui colt de lume dobrogean. Am incercat si noi, in acesti trei ani, sa urmam o linie constanta si, in special, am incercat sa ramanem la fel. Chiar daca, asa cum este cazul meu, am intrat in echipa ZIUA de doar zece luni, am simtit in aceasta perioada ce inseamna sa stai in opozitie. Dar o opozitie constructiva, care mi-a dat curajul ca de fiecare data sa scriu pentru ca asa am gandit si am simtit. Stiu ca in aceasta perioada am reusit sa mai suparam pe unii si sa-i mai deranjam pe altii. Dar scopul nostru a fost intr-un singur sens: acela de a ne onora rolul de formatori de opinie.