Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
//
00:25 31 12 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Candoare letala

ro

24 Sep, 2002 00:00 1093 Marime text
Ca aproape in fiecare dimineata, ieri mi-a dat desteptarea glasul enervant al telefonului. Destul de buimac, am auzit la capatul celalalt vocea unui tanar pe care-l cunoscusem in primavara, la Chisinau, cu ocazia "evenimentelor" din Piata Marii Adunari Nationale. Asa ca urechile mi s-au cascat ceva mai repede decat de obicei. Cand am inteles ca se afla in Constanta, mi s-au deschis si ochii. Ia te uita! Mi-am sprijinit pleoapele de limba ceasului, apoi mi-am facut vant spre locul de intalnire cu toata viteza pe care mi-o permitea legea gravitatiei in astfel de momente ale zilei. L-am gasit in parcul Universitatii, impreuna cu un amic care-l insotise, ocazie cu care-am aflat si motivul vizitei: venisera sa se inscrie la facultate. Pe cont propriu. Asta din pricina ca autoritatile de la Chisinau hotarasera, din anul acesta, ca tinerii basarabeni nu mai au nevoie de "pomana" romaneasca, renuntand, in numele lor, la traditionalele burse oferite de partea noastra. Aceasta incredibila fudulie era carpita cu ate dintre cele mai albe, de pilda pretentia ca astfel va fi stopata migratia inteligentei basarabene. Era, intr-adevar, o problema grava ca 2000 de tineri sunt ispititi, anual, cu oportunitatea de a studia intr-un sistem de invatamant competitiv. Cat despre cei aproape un milion de basarabeni (adica aproape un sfert din populatia Republicii Moldova), care au luat calea pribegiei in occident, nu sunt o prioritate pentru regimul Voronin; iar faptul ca numarul transfugilor e in crestere e chiar convenabil. Intii de toate ca aceia trimit anual la rudele lor din tara sume de bani care-au ajuns sa asigure 2/3 din PIB. Apoi, dupa cum s-a vazut si la alegerile care i-au adus pe comunisti la putere, transfugii nu pot vota, pentru ca majoritatea n-au emigrat cu forme legale. Astfel, grosul electoratului il asigura, acum, partea pasiva, vulnerabila si manipulabila, cu care comunistii isi pot face mendrele-n voie. Desi tatuca Voronin i-a dascalit pe junii basarabeni cum ca "lumina vine de la Rasarit", o mare parte dintre acestia se incapataneaza sa creada ca soarele lor se ridica dinspre Carpati. Desi ei au fost printre cei mai vehementi contestatari ai rusificarii si sovietizarii, este limpede ca nu vor putea face cu manutele lor curate o treaba la care e nevoie, mai degraba, de tarnacop si baros. Asta, de altfel, le-a reprosat, tacit, presa senzationalista: ca primavara de la Chisinau n-a fost scaldata cu sange. Revolta acelor tineri avea o doza incredibila de candoare, care deveni toxica atunci cand se izbi de zidul elastic si gros al nesimtirii celor de la putere. Dupa ce-au esuat luptand impreuna pentru un viitor mai bun, acum culeg premiile: noua perversiune a regimului comunist ii impinge sa isi iroseasca individual resursele si energia, sa isi asume o seama de riscuri, umilinte si privatiuni pentru dreptul la studiu. Amicii mei erau, totusi, optimisti: desi venisera cu o zi mai devreme pentru inscriere, (avusesem si eu ocazia sa probez ca, pe relatia Constanta-Chisinau, informatia circula destul de greu), erau dispusi sa doarma prin parcuri, sa rabde de foame si sete, sa se hraneasca doar cu "sfantul aer" al Romaniei, pentru ca asta, la urma urmei, e doar o alta forma de revolutie si atat. M-a zgaltait destul de tare demnitatea cu care mi-au refuzat ofertele de ajutor, considerand ca "m-au deranjat", si asa, destul. M-am intrebat, cu amaraciune, in cat timp vor ajunge sa se considere, si aici, o "nationalitate" tolerata, avand in vedere tensiunile mult mai perverse care fac ca pana si o parte dintre "romanii-romani" sa simta gustul exilului la ei acasa. Dar, cum spunea, cu simplitate, unul din ei (care gaseste timp, intre studii si revolutii, sa editeze si o revista), "astea sunt niste chestiuni asa de minore, sa nu ne mai batem capul". Tot el imi oferi si-un subiect mai demn de migrene: "stii, tipul ala in geaca de piele pe care l-ai fotografiat in timp ce-l umplea de singe pe unul din combatanti? Care, apropo tinuse in mana poza lui Cubreacov? Ghici unde e acum? In garda care i-a fost asigurata lui Cubreacov, ca sa-l apere, chipurile, de alte rapiri!" Schema mai rudimentara decat lupul paznic la stana nici ca se poate gasi. Poza, care ajunsese si-n presa lor, era cunoscuta, dar deconspirarea noii ordinarii n-a deranjat pe nimeni. Cind a fost intrebat cum se-mpaca cu noua lui functie, kaghebistul a ridicat din umeri: "pai atunci era o situatie speciala". Asa ca nu se pune. Si gata. Daca era un meci de fotbal, treaba ar fi fost chiar hazlie: cum ar fi sa il vezi in poarta echipei Dinamo pe unul din atacantii de la Rapid? In politica, insa, cum s-a vazut si la noi, vine o vreme cand nu te mai mira nimic. Si poate tocmai aici este inceputul. Inceputul sfarsitului.
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii