Cantecul de sirena al promisiunilor

Greva studentilor s-a incheiat inainte de a incepe. Si odata cu ea si sansa ca studentii sa zgaltaie serios guvernul. Se pare insa ca autoritatile au inteles riscul unui astfel de deranj cu numai un an inainte de alegeri. Tocmai de aceea, dupa o evaluare rapida a situatiei, ministrul, care se plimba prin Brazilia, a poruncit ca liderii studentilor sa fie invitati la negocieri si sa li se ofere... niscaiva promisiuni. "Cine, studentii? Ce vor? Pai eu de unde sa le dau! Oricum, stati de vorba cu ei si promiteti-le ceva. Chemati-o si pe Androneasca, ea se mai pricepe. Nu stiu cum, dar sa inceteze greva. Da, promiteti-le, ca doar nu va doare gura!", trebuie sa fi poruncit ministrul Athanasiu prin telefon, in timp ce se intindea pe un sezlong de pe o plaja braziliana. Oricum, graba cu care ministerul a acceptat negocierile, chiar in lipsa lui Athanasiu din tara, da de banuit. Imi amintesc ca in timpul grevei studentesti din 1995 a fost nevoie de o luna de greva generala nationala pentru a se ajunge la negocieri, asta numai dupa ce ministrul Invatamantului din acea perioada, Liviu Maior, i-a acuzat pe studentii protestatari ca sunt golani si repetenti. Dupa experienta crancena a acelei greve, care s-a lasat chiar cu violente atunci cand fortele de ordine i-au lovit pe studenti in timpul unei demonstratii din Bucuresti, autoritatile au apelat la un plan de dezbinare a miscarii studentesti din Romania. Eternul principiu "Dezbina si vei conduce!" a functionat si de aceasta data. "Pionul otravit" a fost Marian Munteanu, artizanul miscarii "Piata Universitatii". El a reusit sa il coopteze pe liderul Ligii Studentilor din acea vreme, un anume Aligica, si au fondat impreuna, in cel mai strict secret, o organizatie noua numita Liga Studentilor din Romania (LSR). LSR a boicotat inca de la inceput toate miscarile de protest ale studentilor, in timp ce Munteanu le aproba formal. Scanteia a fost suficienta pentru a aprinde spiritele orgolioase ale unor lideri. Dupa ce greva din 1999 s-a terminat, au mai aparut doua federatii mari la nivel national. Unele organizatii studentesti, printre care si cea de la "Ovidius" Constanta au ramas in Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania (ANOSR), care s-a transformat dintr-o alianta temporara pentru situatia de criza din 1999 intr-o organizatie cu statut juridic, iar altele au fondat Federatia Organizatiilor Studentesti din Romania (FOSR), la care a aderat si Liga de la Universitatea Maritima Civila. Principalul motiv al existentei paralele a celor doua structuri a fost orgoliul nemasurat al unor lideri care au tinut sa fie in tabere separate, uitand ca interesul e comun. Restul au fost pretexte si acuzatii reciproce de implicare politica. O multime de organizatii studentesti din Bucuresti si din alte centre universitare nu au aderat nici la ANOSR si nici la FOSR. Munteanu a inceput sa faca lobby si si-a trimis iscoade in mai multe centre universitare ca sa gaseasca adepti pentru a infiinta filiale ale LSR. La Constanta nu a reusit cu nici un chip, nici la UMC si nici la "Ovidius". Planul lui Munteanu era insa mult mai subversiv. El dorea sa transforme LSR intr-un partid politic care sa foloseasca structura organizatiei sindicale studentesti. Combinatia lui Munteanu nu a iesit, dar a dus la pulverizarea miscarii studentesti din Romania, in detrimentul studentilor si in folosul puterii. Greva organizata de ANOSR care s-a incheiat in urma cu cateva zile a aratat ce inseamna existenta unui numar mare de grupari studentesti care nu colaboreaza intre ele. Dupa trei zile de greva organizata de ANOSR, Uniunea Studentilor din Romania, care nu protestase nici un minut, a intrat la negocieri cu Ministerul Educatiei, pozand in parteneri veritabili de dialog. Probabil ca acesta a fost unul dintre motivele pentru care, desi a contestat semnarea protocolului dintre MECT si USR, a doua zi ANOSR s-a grabit sa inceapa, la randul lor, negocierile cu ministerul. Ceea ce a urmat e cunoscut: o discutie de miez de noapte care s-a prelungit pana dimineata in care "Abramburica", secondata de un secretar de stat, i-a intors pe toate fetele pe reprezentantii studentilor si i-a convins sa semneze un document cu cateva promisiuni si sa opreasca greva. Aceasta decizie a liderilor a fost vazuta de unii studenti ca o abdicare si de aceea mitingurile au continuat, conduse de lideri extrasi peste noapte din multime, dar si de reprezentanti ai unor organizatii care nu sunt afiliate la ANOSR sau USR. Probabil ca viitorul apropiat va demonstra ca promisiunile reprezentantilor ministerului au fost ca un cantec de sirena de care vitejii studentilor s-au lasat vrajiti si au abandonat lupta.