Cartitele ecologiste

Week-end-ul trecut, am vazut ca "oamenii-cartita" au ocupat din nou "platoul petrolier" de langa Castelu. Pesemne ca au aflat de scumpirea petrolului, pe fondul razboiului din Irak, si s-au gandit sa mai dea un bluf, intorcandu-se la indeletnicirea care, anii trecuti, le-a umplut de bani buzunarele blugilor soiosi, de bazar, cu care mergeau "la groapa". Totul a inceput cu supararea proprietarilor terenurilor agricole de langa comuna Castelu, situate chiar pe marginea soselei Constanta-Bucuresti. Acestia s-au revoltat atunci cand s-au trezit cu pamantul inundat de petrolul scurs accidental dintr-o conducta. Ei nu s-au gandit decat ca nu le vor mai creste porumbul si floarea-soarelui pe ogor si s-au socotit nefericiti. Altii au fost cei care au mirosit aici rost de castig facil. Asa au aparut speculantii care s-au tocmit cu proprietarii, cerandu-le sa ii lase sa faca gropi, ca sa scoata petrolul. In cateva zile s-a aflat ca pe campurile de langa Castelu creste. petrol. O armata de oameni de peste tot a navalit si a pus stapanire pe locul cu pricina. Ei au inceput sa foreze cu instalatii improvizate din tevi de fier lungi de cativa metri. Turistii care treceau spre mare cu masinile sau trenul au putut vedea, ani de-a randul, cum sapa "cartitele de petrol". Unii faceau gropile, altii coborau pe franghii vasele cu care aduceau la suprafata lichidul rosiatic si il turnau in canistre. Cei mai nerabdatori sa faca bani ieseau numaidecat cu marfa la sosea si vindeau soferilor, la botul calului, benzina in sticle de Pepsi, la jumatate de pret fata de benzinarie. Proprietarii terenurilor au inceput sa prospere si ei. Sarmanii tarani din Castelu nu mai erau nevoiti sa traga la plug, ci devenisera boieri ai tranzitiei. Ei stateau acum pe prispa, la una mica, si primeau bani. In ultimul timp, ajunsesera sa lucreze pe taxa fixa pentru fiecare groapa facuta de "cartite". Si uite asa, toata lumea era multumita. Mai putin autoritatile, care nu stiau ce sa faca. Caci fenomenul luase amploare si presa incepuse sa faca galagie, intorcand problema pe toate fetele. Atunci au aparut jandarmii. A urmat batalia pentru petrol. Jandarmii s-au asezat pe pozitii si, dupa o strategie de atac bine elaborata, au dat primul asalt. A iesit un fel de Costesti al benzinarilor, in care jandarmii au fost surprinsi de oamenii furiosi, care au inceput sa arunce cu pietre. Razboiul a fost lung. Cartitele se invatasera: atunci cand apareau jandarmii, fugeau si se intorceau dupa ce inamicii plecau. Din punct de vedere legal, problema era insa destul de delicata. Asa se explica si rezistenta "cartitelor". Ei stiau ca au acordul proprietarilor si de aceea considerau ca nu incalca nici o lege sapand si scotand benzina din pamant. Singura problema era ca subsolul apartine statului roman. Pana la urma, petrolul a inceput sa se imputineze si, incet-incet, toate "cartitele" au plecat la casele lor, sa vanda la negru benzina care, eventual, le-ar mai fi ramas. Timp de un an, povestea "cartitelor" de la Castelu s-a prafuit prin periferiile memoriei colective. Nu stiu care a fost motivul pentru care benzinarii au aparut din nou pe campul de la Castelu si nici cum va evolua aceasta istorie. Principial vorbind insa, "cartitele" au fost un fel de ecologizatori ai zonei. Ei au impiedicat benzina sa se imprastie prea mult in zona, prevenind o catastrofa ecologica. Caci e putin probabil ca cineva sa fi intervenit altfel pentru ecologizarea zonei. Glumind, ma gandesc ca ei ar trebui chiar sa primeasca un premiu pentru acest lucru. Oricum, aceasta poveste a "cartitelor" de la Castelu pare a fi peticul potrivit, cusut intamplator peste zdrentele dezordonate ale vietii noastre sociale.