Cateodata sunt... mandra ca sunt romanca

Da, aşa este. O simt rareori. Pentru că rareori îmi permit să plec în concediu.

Iar când spun că, uneori, mă simt mândră că sunt româncă, fac referire la peisajele pe care le pot admira în itinerarele mele. Şi da, prin locurile prin care merg, găsesc nu numai peisaje splendide, ci şi oameni civilizaţi.

Sentimentul l-am simţit când am spus să trec graniţa pentru o zi, să călătoresc la buget redus. Şi am ales, cum mulţi alţii au făcut, Bulgaria. Vroiam altceva. Toată vara bătusem litoralul de la noi, dar nu staţiunile, ci plajele cât se poate mai liniştite şi mai lipsite de turişti. Aşa că-mi doream o schimbare. Vroiam să văd care-i realitatea. E mai bine la bulgari sau nu? O fi pentru alţii, dar ce am văzut eu, chiar nu m-a încântat. Cu menţiunea că nu aş vrea să generalizez.

Am ales Balcicul, o zonă ce ne-a aparţinut. Cu un peisaj frumos, într-adevăr. Exact ce căutam. Dar cu multe alte lucruri care m-au dezamăgit. Probabil, am avut aşteptări prea mari. Iar dezamăgirea a fost pe măsură. Încep cu drumul. Drum, mult spus. Că după primii zeci de kilometri de dat în gropi îţi ca vine să faci cale întoarsă. Nu că aş fi mofturoasă, dar totuşi, pe unde am circulat cu maşina, în Constanţa, şi prin împrejurimi, să spunem, nu am dat peste aşa ceva. Aşadar, prima dezamăgire, drumul. Gunoaiele menajere de pe marginea lui au completat starea. Punctul trei: kitsch-urile vândute la suprapreţ într-un loc în care nu aveau ce căuta. Ceea ce mi-a fost dat să constat într-un loc absolut superb, în Palatul Reginei Maria, unde se vindeau de toate. Nu că ar fi avut vreo legătură cu spaţiul, ci pentru că turiştii care nu se întorc acasă fără un suvenir dau banii pe orice care să le amintească de locurile vizitate. Punctul patru: lipsa coşurilor de gunoi. Punctul cinci: acelaşi bâlci ca pe litoralul românesc, cu fel şi fel de maimuţoi şi fleacuri care să încânte pe unii şi să dezguste pe alţii.

Cum spuneam la început, nu aş vrea să generalizez. Dar în vizita de jumătate de zi pe care am făcut-o la vecinii noştri bulgari, mi-am dat seama că laudele ce li se aduc, privind calitatea turismului, nu li se cuvin întru totul. Sărăcia domneşte la ei mai mult decât la noi. Mai mult decât în Constanţa.

În ciuda acestor aspecte negative, am plecat cu impresia că ar trebui să trec graniţa la bulgari, dar nu cu maşina personală. Cu gândul că nici la ei nu aleargă câinii cu covrigi în coadă şi sunt departe de a fi o ţară europeană. Probabil, mai departe decât noi. Iar o vizită la ei m-a făcut să mă simt cum nu mă mai simţisem de mult... mândră că sunt româncă!