Cateva pietre invechite

Zilele trecute am accesat site-ul Ministerului Culturii si Cultelor. Curiozitatea mi-a fost alimentata de mai multe proiecte pe care institutia sus-numita incearca sa le deruleze in Dobrogea si, mai ales, de stadiul incipient la care au ramas aceste idei. Am constatat ca, numai in judetul Constanta, ministerul are aproape 300 de obiective de patrimoniu. Aceasta bogatie poate fi usor explicata prin amalgamul de civilizatii care au locuit in Dobrogea, incepand cu epoca preistorica si continuand cu geto-dacii, romanii care au cucerit intai aceasta felie din "imperiul" calaretilor cu gheata in barbi, grecii, turcii si alti "civilizatori" ai acestui pamant dintre ape. Cert este ca arheologii si alti oameni de cultura si civilizatie au mancat o paine buna aici, lasandu-se fermecati de vraja si paradoxul acestor pamanturi batute de crivat. Cu toate acestea, fauritorii site-ului au gasit de cuviinta sa nu ataseze fotografii din judetul Constanta. Coloniile grecesti Histria, Tomis, Callatis, bisericutele rupestre de la Basarabi, mormantul cu hypogeu si multe alte obiective istorice nu au incaput in site-ul ministerului. Sa fie o intamplare? Vazand ca nu exista galerie foto, am accesat pagina cu fotografii dedicate urmatorului judet in ordine alfabetica, vecinii nostri de la Calarasi. Acolo am gasit fotografii cu muzeul de istorie din localitate. Am incercat apoi sa vad cate obiective de patrimoniu are Calarasi si am constatat ca ele sunt in numar de numai 70, in comparatie cu judetul Constanta, unde sunt 300. Sa fie vorba de o eroare a celui care si-a luat banii pe site, sau de dovada faptului ca Ministerul Culturii tine Constanta la dos? Mi-am amintit atunci de o discutie cu specialisti ai Muzeului National de Istorie si Arheologie Constanta, care mi-au spus ca institutia pentru care lucreaza a fost declarata de interes regional, in ciuda urmelor civilizatiei grecesti unice in Romania si a altor vestigii pe care acest tinut le-a pastrat ingropate pentru uimirea generatiilor viitoare, in ciuda bogatiei impresionante a muzeului. Parca am inceput sa inteleg, in acest context, de ce nu se urgenteaza reabilitarea bisericutelor rupestre de secol X-XI sapate in creta, la Basarabi. Acest complex unic continua sa fie protejat de o banala schela din lemn acoperita cu carton gudronat, prin care trece ploaia si bate vantul. Din cate stiu, s-au purtat nenumarate discutii pe aceasta tema si am aflat ca s-ar fi alocat si niste fonduri, dar, in 13 ani, nu s-a realizat nimic, si monumentul rupestru e in continuare expus distrugerii din cauze naturale sau antropice. Am inteles, de asemenea, de ce mormantul pictat din zona restaurantului "Zorile" din Constanta nu poate fi vizitat decat de specialisti, publicul larg neavand acces in monument, de se intampla la fel si cu alte obiective de interes deosebit. Ma tem ca am priceput, totodata, ca semnalul de alarma lansat de cotidianul nostru, care se refera la dezinteresul ministerului fata de cetatea Adamclisi, nu va avea nici un ecou. Acolo, ministerul nu are interes sa aloce o suma ridicola pentru refacerea uneia dintre portile monumentale ale cetatii, desi au fost facute schite, s-au adus pietre fasonate, numerotate in functie de felul in care vor fi montate in zid. Ma gandesc ca ar trebui sa acordam totusi circumstante atenuante oficialilor ministerului. Atunci cand principalul obiectiv cultural al judetului Constanta il reprezinta plajele, mai merita sa ne gandim la niste pietre invechite?!