Ce-a patit Titanicul, a ars ori s-a scufundat?

Doua evenimente, aparent fara nici o legatura-ntre ele. Miercuri, la Muzeul Literaturii din Bucuresti, s-a relansat cenaclul Euridice, al lui Marin Mincu, rebotezat "clubul de lectura Euridice". Anumite imprejurari de-a dreptul "pornografice" (apud MM) ma fac sa ezit in a explica ce-i cu aceasta schimbare la fata. Poate la momentul "oportunist", vorba lui Sorescu. Sau mai bine-ntr-o joi, vorba chiustengeanului alintat. Apropo. Joi, la cea mai in voga "ceainarie" culturaliceasca din Bucuresti, Libraria Carturesti, s-a relansat revista Dilema, mai exact, s-a lansat primul numar al revistei "Dilema veche". 12 mesteri tari, care-au lucrat la Dilema, si cu mesterul Plesu 13, care-i directorul fondator, s-au apucat de-o lucrare noua, identica cu cealalta, dar - ca sa nu se surpe ca cea la care-au lucrat 11 ani, l-au convins pe Mircea Dinescu sa se-aseze la temelie. Cu Dinescu pe post de Ana lui Plesu, mesterii au zidit mintenas primul numar: "La dileme vechi, tot noi!" Dar, vorba aia, e altfel cand basculanta-i a ta! Interesanta reactia unui cititor, la stirea de ieri, de pe site-ul Ziua: citand din articolul Iuliei Popovici, "...altfel, formatul nu s-a schimbat aproape deloc; totusi, sunt ceva noutati - Plesu si-a reluat rubrica permanenta", cititorul Neamtu Tiganu se-ntreba: "oi fi eu tampit, dar daca nu s-a schimbat si sunt noutati cum adica si-a reluat!? Ce e vechi e nou?" La care Zozo, alt cititor, ii raspunse: "Gandeste-te bine! Are sens... Altfel n-ar mai fi o dilema... Tinand cont ca revista este "noua" dilema veche, lucrurile ar trebui sa fie mai clare..." Recapitulam. Noua Dilema se numeste "Dilema veche", pentru ca-i facuta de redactorii care-au lucrat la cealalta. Dilema-dilema ii ramase lui Negru voda, care va aduce alti mesteri la "zid parasit/ si neispravit", ca sa-i dea fata noua. Dar cine-ar fi Negru Voda? Ar putea fi Buzura, presedintele Fundatiei Culturale Romane - care patronase "vechea" revista. Dar, la finele anului trecut, Fundatia deveni Institut, iar Institutul, al carui presedinte e tot Buzura, intra sub patronajul direct al lui Ion Iliescu - care, deci, este presedintele presedintelui Institutului Cultural Roman! Atunci el sa fie acel Negru voda? Apropo de dileme. Era si un banc, cu un negru care-ajunge in rai si, din angoasa de-a nu fi discriminat pe chestii rasiale, se recomanda, ca nesimtitul, Leonardo di Caprio; la care Sfantul Petru suna "mai sus" si intreaba - "sefu`, am o dilema - Titanicul s-a scufundat sau a ars?" Cat despre-al nostru negru si voda (care-o fi ala), si-a tocmit calfe mari. In consiliul de conducere al Institutului au aparut Alexandru Mironov, Eugen Uricaru... Da, acel Eugen Uricaru, care-i si presedintele Uniunii Scriitorilor. Acea Uniune care patrona si cenaclul Euridice, al carui presedinte era Marin Mincu. Adica Uricaru era presedintele presedintelui cenaclului Euridice... Acel Uricaru care-n 2002 s-a "uns" singur presedinte, dupa niste alegeri cu aroma de puci: cu toate ca nu reusise sa adune nici o majoritate simpla, se declara singur castigator, pe motiv ca acumulase cele mai multe voturi (la o distanta "enorma", de 5 voturi, de Nicolae Manolescu). Poate-nvata si urmasii lui Iliescu schema asta, ca sa rezolve alegerile dintr-un singur tur. Ca ce mai conteaza legile sau obrazul, cand sunt atatea ciolane de ros... Tot un ciolan trebuie sa fi fost si-n spatele declaratiei stupefiante pe care "presedintele" USR a facut-o, la inceputul acestui an, despre un cenaclu pe care nu-l frecventase: "Cenaclul Euridice si-a indeplinit misiunea. Dupa parerea mea, si nu numai a mea, formula s-a epuizat. Noua formula va fi o surpriza pentru toata lumea. Cautam tineri care cred in literatura, ne punem mari sperante in ei." Daca n-ar fi fost lemnele astea de la final, cu "marile sperante" si vanarea de tineri, m-as fi abtinut. Ati simtit damful electoral? Politrucii pun foarte des placa asta. Pentru ei tineretul e doar un picior de scaun. Speranta-i un scaun. "Imi pun mari sperante in tineri": "imi pun tronul in carca lor". Si-apoi, ma mir ca n-a spus "imi pun mari sperante in blonde", "in ortodocsi" sau "in albi". Nu credeam ca la USR se umbla cu monezi asa ieftine: "tanar", "batran", "centru" "periferie", "femeie", "barbat" - ce gara ar avea astea cu axiologia? Mie-mi put, ca toate discriminarile (mai ales cele "pozitive"...) Halal de asa surprize. Cat despre clubul de lectura Euridice, n-a fost nici o surpriza. Miercuri "tineri", "batrani", "bosorogi" si "precoci", "adventisti", "fracturisti" sau "ex-junimisti" s-au strans intr-un suflet la chemarea lui Mincu. Doar pentru literatura. Sala deveni neincapatoare. Si Orfeu se cobori in infern pentru a o readuce in lume pe aleasa inimii lui, neasemuita Euridice. Mai ramasese un singur lucru: nu trebuia, sub nici o forma nu trebuia sa se uite in urma. Dar Orfeu se lasa rapit, incalca interdictia si, din cauza asta, isi va pierde iubita. El va sfarsi, ceva mai tarziu, sfasiat de fiare.