Ce-o spune Allah?

Inainte de a ma apuca sa ii deranjez pe cativa oficiali locali ai cultului musulman, imi inchipuiam ca un om al lui Dumnezeu nu poate sa blesteme pe cineva ori sa-i doreasca raul. Chiar daca pe Dumnezeu il cheama Allah, iar ceilalti sunt crestini. In contextul terorismului islamic si al povestilor despre jihad, m-am apucat sa citesc ceva texte despre doctrina musulmana. Acolo am aflat ca razboiul sfant este o chestiune spirituala, lupta credinciosului cu propriul trup si cu pacatele. Mai departe, am aruncat o privire in istoria Dobrogei si am vazut ca ocupatia musulmana nu a fost atat de cruda cum vor unii sa se creada. Din punct de vedere religios, ocupatorii ne-au lasat chiar sa ne vedem in liniste de credinta stramoseasca si nu au incercat sa faca prozeliti, asa cum s-a intamplat - printr-un proces in care victima si calaul si-au inversat rolurile - in Rusia si Bulgaria, unde musulmanul Ismail a fost obligat devina crestinul Ismailov. Musulmanii ne-au lasat sa ne facem slujbele in legea noastra, ei nu au daramat, in Dobrogea, biserici, cu conditia ca ele sa nu fie mai inalte decat geamiile, iar crestinii sa nu traga clopotele pentru slujba. Plecand de aici, mi-am inchipuit ca putem colabora foarte bine cu liderul religios al musulmanilor, Sahinghirai Bagis. Nu de mult, am facut insa "greseala" sa scriu un articol despre hogea din Cumpana, care e chiar unul dintre nepotii muftiului. Acest nepot iubit si-a atras antipatia credinciosilor, dupa mai multe altercatii. Acestia au depus la muftiat o reclamatie, in care se plangeau de activitatea hogelui. Atunci cand hogea a fost acuzat ca traieste cu sotia unuia dintre credinciosi, intreg satul a luat foc. Omul a imprastiat in comuna si fotografii in care hogea aparea cu limba scoasa, calare pe o statuie, sau tinand de gat o fata de numai 13 ani, lucruri interzise de religia islamica. Auzind povestea, noi am mers la muftiu, pentru ca nu e deontologic sa tai capul cuiva fara sa-i dai dreptul la o ultima... tigara, mai ales ca e acceptata de islam. Muftiul, foarte amabil, ne-a primit in sediul muftiatului si a acceptat sa stea de vorba cu noi. I-am povestit toata tarasenia, din care auzise o parte. I-am aratat fotografii, dar le-a considerat neconcludente. A recunoscut ca, dupa canoanele islamului, hogea ar putea fi mutat sau chiar dat afara definitiv, daca toate acuzatiile s-ar dovedi adevarate. I-am cerut sa judece impartial cazul, chiar daca e vorba de nepotul lui, si ne-a asigurat de onestitatea lui. A doua zi a aparut articolul, care purta titlul "Hoge acuzat de adulter". Inca de dimineata, consilierul muftiului a inceput sa dea telefoane in redactie, incercand, fara succes, sa dea de autorul articolului. Secretara noastra l-a rugat sa revina. Dupa cateva incercari nereusite, la unul dintre apeluri, o alta persoana din muftiat a intrat in discutie si a inceput sa ne blesteme, invocandu-l pe Dumnezeu sa trimita toate nenorocirile asupra redactiei noastre. Incidentul ne-a pus pe ganduri, nu pentru ca ar fi fost prima data cand cineva ne ameninta, ci pentru ca "urarile" au venit din partea reprezentantilor unei religii. Ce fel de pastor spiritual e cel care arunca cu blesteme? Nu avem, oare, destui "clienti" de o cu totul alta factura care ne ameninta si ne injura, dupa ce se trezesc divulgati de gazeta? Se cuvenea, oare, ca reprezentanti ai muftiatului sa aiba o astfel de reactie, mai ales ca purtasem o discutie cu muftiul, inainte de a scrie materialul? Ori am putea sa ghicim aici disperarea unor oameni care se simt incoltiti!?