Ce sa le raspundem?

In mai toate discutiile publice, atunci cand vine vorba despre cauzele intarzierilor economice, civice si chiar ideologice de care sufera Romania comparativ cu restul Europei, actorii dezbaterilor arunca vina pe "mentalitate". Trebuie schimbata mai intai mentalitatea oamenilor, se spune. Acest termen s-a furisat pe scena si aduna laurii, cu o bucurie rautacioasa, ca orice cuvant cu o semnificatie ambigua, caci in spatele lui realitatea lucreaza subversiv. Mai nou, toti spectatorii jocului mai mult sau mai putin democratic din Romania ultimilor ani au inchiriat si ei explicatia cu pricina si o pun pe tapet in vorbaria lunga de la scara blocului, la bodega din cartier, in troleibuz sau la cozile care inca mai exista mai ales la ghiseele institutiilor publice. "Pana nu se va schimba mentalitatea, nu vom ajunge nicaieri, domnule!". In timp ce pentru politicieni si alti factori responsabili de buna functionare a aparatului administrativ e o ultima scuza a nerealizarilor, oamenii de rand se ascund in spatele "mentalitatii gresite" pentru a-si camufla frica ancestrala de nou si greutatea cu care se cupleaza pe realitatile unei lumi prinse in nebunia unei evolutii necontrolate. In fapt, problema e dureros de simpla: aparatul administrativ s-a incurcat in propriile-i rotite, se screme, da rateuri si nu e in stare sa raspunda necesitatilor contribuabililor. Privim cazuti in extaz spre aparatul administrativ al tarilor vest-europene si exclamam exact precum gospodina dintr-un stupid clip publicitar la un detergent: "Imi place", atunci cand e intrebata daca ar vrea un produs calitativ la un pret mic. In teren, totul e facut parca sa te descurajeze, dupa un model birocratic copiat parca din romanele lui Kafka, ca tot sunt ele atat de citate! Zilele trecute ne-am lovit de un astfel de caz, banal in sine, dar care tradeaza lipsa de eficacitate a sistemului. Un grup de locatari dintr-un bloc de pe strada Luntrei, in Piata Ovidiu, se plang de mizeria crasa in care traiesc doua familii de pe scara cu ei. Povestea e brodata in jurul unei povesti de dragoste tragi-comica. Mitica, 72 de ani, scormonitor prin gunoaie, plus Draguta, pensionara, egal love. Si concubinaj. Draguta e senila, murdara, plina de paduchi, spun vecinii, si tot ei povestesc ca Mitica o cam bate. Pe Mitica l-am gasit la "serviciu", printre tomberoane, si l-am pus fata in fata cu Draguta. Ea nu stie ce sa spuna si e gata sa planga. El ne invita in casa, printre munti de gunoaie, intre care si-a pastrat o carare, sa poata ajunge la pat. Mirosul e insuportabil. La boxa e mai dihai. Toate nimicurile de la tomberoane si-au gasit locul aici, caci Mitica e baiat strangator. Vecinii povestesc despre sobolanii care misuna pe hol, dar Mitica vine cu un argument de bun-simt: aduce din cand in cand o pisica. Locatarii sunt intrigati, au copii, nepoti si se tem de o epidemie. Ei vor sa traiasca in liniste si curatenie. Ce e de facut? O intrebare cu talc, caci din multimea de institutii publice, intr-o astfel de situatie nici nu stii cui sa te adresezi. Trebuie sa fii absolvent de administratie publica sa poti pricepe ceva. Comisii, subcomisii, inspectorate. Nu mai e la noi, s-a mutat, nu stim unde, s-ar putea ca de acest lucru sa se ocupe X sau Y, nu e de competenta noastra, e vid legislativ, nu avem ce face, etc. Oamenii au incercat sa razbeasca in acest hatis. Au trimis un memoriu la Sanepid si au asteptat... degeaba. Au vorbit apoi cu sectoristul, povestind scandalurile si bataile dintre cei doi... degeaba, pentru ca el nu poate interveni decat in timpul unui conflict, pentru a-i linisti pe cei implicati. Vecinii vor acum sa incerce sa o interneze pe batrana intr-un azil de batrani, caci acolo va fi ingrijita. Pentru asta insa e nevoie de o solicitare din partea rudelor. Tot vecinii povestesc insa ca fiul Alexandru ii bea banii de pensie si o lasa flamanda pe batrana, iar aici se inchide cercul vicios, caci e putin probabil ca el sa semneze o astfel de cerere. Ca sa nu mai amintim ceea ce poate ca locatarii blocului respectiv nu stiu, si anume ca in caminele pentru batrani nu sunt locuri, iar lista celor care spera sa mai moara cineva ca sa se elibereze un loc e lunga... Vecinii celor doi concubini ne-au cerut sprijinul. Ce sa le raspundem?