Editorial Ce trebuie învăţat din exemplul lui Ovidiu Vîntu

Tentaţiile şi viciile vremii i-au acaparat şi i-au stricat pe mulţi din tânăra generaţie română, unii fiind pierduţi iremediabil. Alcoolul şi drogurile sunt primele trepte ale unei scări pe care tineri cu vârsta din ce ce în ce mai mică păşesc cu tot mai mare hotărâre şi nepăsare spre furturi, escrocherii, tâlhării, crime şi violuri. În aceste zile, toată România fierbe, condamnând cazul violului de la Vaslui, într-o campanie de respingere naţională.

Din diferite motive, asemenea tineri nu au învăţat să preţuiască viaţa şi ce ar fi putut să le ofere ea. Alţii, loviţi de o soartă crudă, au avut neşansa de a se naşte cu probleme fizice, pe parcurs unii s-au ales şi cu alte necazuri medicale, dar trăiesc demn, sunt oameni de toată lauda, cu nimic inferiori celor din jur. Au învăţat să se bucure de fiecare secundă şi de fiecare minut prin care trec. Atitudinea lor de luptători i-a urcat sus de tot. Optimisul şi dragostea de viaţă i-au făcut să depăşească multe. Unii s-au orientat către carte, alţii fac chiar sport.

Constănţeanul Ovidiu Vîntu are 20 de ani, iar încă de la naştere se confruntă cu un deficit motor unilateral (hemipareză spastică), ce i-a afectat partea stângă a corpului. În plus, de la zece ani suferă şi de diabet. Obstacole peste care Ovidiu, beneficiind şi de sprijinul familiei şi al celor din jur, a reuşit să treacă. S-a integrat în societate, este şi student, iar de anul trecut practică şi un sport de contact, Jiu-Jitsu Brazilian, în care se confruntă cu adversari normali din punct de vedere fizic, cum s-a întâmplat, recent, şi la BJJ Tomis Open - Belt League Constanţa, unde a realizat o performanţă importantă pentru el, în termeni tehnici a rezistat fără să fie submis timp de trei minute.

Un exemplu extraordinar! La Constanţa există şi Asociaţia Judeţeană a Sportului pentru Persoanele cu Handicap, în care acestea se confruntă între ele în diverse competiţii sportive. Ovidiu evoluează însă contra unor adversari fără probleme fizice, dovedind că, pentru cei cu dizabilităţi, sportul este extraordinar. Terapia prin sport se arată foarte bună. Contează enorm. Întăreşte stima de sine, ajutând în mod deosebit atât fizicul, cât şi psihicul. Exemplul lui Ovidiu Vântu, dar şi al altor persoane cu diferite probleme, este unul al voinţei şi al gândirii pozitive, din care au de învăţat mulţi.