Ce vrea ex-arbitrul Constantin Fratila?

Trebuie sa recunosc ca a devenit mai mult decat evident faptul ca isi doreste cateva lucruri. Cand s-a vazut inlaturat chiar de presedintele partidului, Traian Basescu, de pe un fotoliu pe care se obisnuise sa-l considere "al sau", Constantin Fratila a suportat elegant drama. Aflat, deja, in cadere libera, a gasit, totusi, resurse pentru a juca bine comedia acceptarii votului democratic. S-a retras intr-un con de umbra ca sa-si linga ranile, fara a da satisfactie celor care-l socoteau un produs politic expirat. In urma cu mai bine de doua luni, a iesit din conul de umbra in fruntea unui nou partid, Forta Democrata. Si n-as spune ca gestul m-a surprins. Ca sa stea, resemnat, intr-o margine a scenei politice, in timp ce fostii sai aghiotanti si colegi de partid, care-i datoreaza cariera politica, se rasfata sub reflectoare, i-ar fi trebuit lui Fratila virtuti de stoic. Si nu mi-l pot imagina pe play-boy-ul anilor `90, adorat de cele mai multe fetiscane care i-au trecut prin preajma, murmurand in fiecare dimineata, la cafea, formula prin care li se atrage atentia papilor, cand sunt alesi, ca gloria este trecatoare: "Sic transit gloria mundi". Sunt ameteli ale amorului propriu care nu trec usor. Constantin Fratila neaga si acum vehement ipoteza ca amorul propriu l-a convins de necesitatea unui nou partid pe malurile de la Marea Neagra. Si nici asta nu ma mai surprinde. Ce politician a recunoscut vreodata ca parerea excelenta despre sine i-a dat branci in politica? Toti politicienii isi ascund amorul propriu cu principii, spunand ca vor sa faca, neaparat, ceva pentru tara si pentru comunitatea locala pentru care ar vrea sa se zbata. Ei sunt doar instrumentul unui ideal. De altfel, locul modestiei este in manastiri, nu in politica. Fara sa fie ceea ce orgoliul sau ii sopteste (dar cine se apreciaza corect?), Fratila pare a fi chiar un politician lipsit de merite. Se stie ca nici pe vremea cand arbitra nu a lasat o buna impresie si, oricum, eu, una, nu m-as simti mai bine reprezentata printre straini de un politician de talia lui Fratila, a carui principala calitate pare sa fie aceea ca este straveziu si, in ultima vreme, cu toate cele aproximativ 16.000 de adeziuni de la nivelul judetului Constanta, nu-l prea observa nimeni. Constantin Fratila nu este, de departe, o persoana educata, stilata si care sa-i poata convinge pe straini ca nu toti politicienii de la noi sunt purtatori de obraz gros sau nu stiu ca intr-o conferinta de presa nu se cade sa te certi parte in parte cu ziaristii. Este mediocru, zic unii. O fi, dar asta este deja un indiciu de valoare intr-o clasa politica alcatuita in special din nulitati. Altii nu-i iarta nici acum aroganta de pe terenul de fotbal. La capatul acestor judecati, ma intreb, totusi. Ce vrea Constantin Fratila? Sa ajute opozitia autohtona sa se faramiteze? Vrea o carte de joc? Ma indoiesc ca un politician cu pretentiile lui Fratila poate sa fi sperat in momentele sale de sinceritate un succes in alegeri cu "Forta Democrata". Tot ce a putut sa obtina a fost sa traga in jos persoanele cu pretentii din partidul pe care il patroneaza, pardon, il prezideaza, razbunandu-se parca pe cei care, la un moment dat, nu l-au mai vrut pseudo-sef in Partidul Democrat. Fara sa-i contest lui Fratila dreptul de a-si servi propriile interese (altii o fac cu incomparabil mai putina decenta), mi-as permite sa observ ca si-a ales cel mai prost moment pentru asta. Este evident ca, in aceasta vara electorala, oligarhia pesedista si-a consolidat iarasi pozitiile la nivelul judetului Constanta, si de-acum vom putea pune o frumoasa piatra funerara peste ceea ce am asteptat, in zadar, paisprezece ani. Si atunci, ce vrea Constantin Fratila? Sa le dea celor care s-au saturat de PSD garantia ca in opozitie nu se poate coagula nimic? Sau vrea sa faca din "Forta Democrata" un partid de tranzit prin care ar putea trece spre PSD diversi membri din PD ce s-ar jena s-o faca pe un drum direct si sincer?