Ceva reclama mascata

Ma gandeam zilele trecute ca as putea castiga bani frumosi facand publicitate mascata "bazarului" din incinta Spitalului de Urgenta din Constanta. Probabil ca treaba ar fi iesit, de vreme ce, oricum, "bazarul" nu e legal si nimeni nu ma poate trage la raspundere. Daca intrebi pe cineva din conducerea spitalului, iti spune ca acest fenomen nu exista. La fel ca "taxa de intrare" de 10.000 de lei, pe care majoritatea vizitatorilor o platesc paznicilor. Asa cum era de asteptat, chiar si dupa ce colegii de la un alt cotidian local au atacat problema, paznicii iau in continuare bani, fara ca cineva sa adopte vreo masura. Gasesc motive: ba nu e zi de vizita, ba, daca e, nu ai halatul pe tine. Si trebuie sa ii "scapi" zece mii. Ca altfel, face apel la autoritatea pe care, de fapt, si-a pierdut-o tocmai pentru ca face magarii. De ani buni, as spune chiar dintotdeauna, in incinta spitalului functioneaza un adevarat bazar. In fiecare zi, la interval de jumatate de ora, tiganci cu fuste, batrani sau chiar copii intra dintr-un salon intr-altul, cu marfa de toate felurile. Caciulite si pantalonasi pentru copii, bluze, manusi sau papuci. Chiar si tigari. Caci pe holurile spitalului nimeni nu tine cont de anunturile care interzic fumatul in incinta. De ce e tolerata o astfel de situatie? Cine si cate persoane au parte din "taxa de intrare"? Dar din "protectia" celor care vand tot felul de lucruri in spital? Surprinzator e ca "dealerii" pot intra pe orice sectie a spitalului, in timp ce ziaristii nu. Aceleasi asistente care isi permit sa tipe la ziaristi si sa ii trimita la plimbare, probabil pe principiul ca sunt doar niste ignoranti care cauta subiecte de scandal, ii primesc pe bisnitari in sectie, ba chiar cumpara produse de la ei. Iar acesta e un alt capitol "cu cantec". Nu stiu daca in Constanta exista vreo alta institutie care sa manifeste o atitudine atat de refractara in relatia cu presa. Un alt loc in care ziaristul sa fie privit de sus si chiar umilit. In ideea ca, daca face scandal, nu va mai primi informatii chiar deloc. Si cei mai multi dintre colegii nostri se supun, crezand ca nu au alternativa. Poate ca de aceea, o asistenta de la Urgenta i-a rupt in fata unui fotoreporter de-al nostru acreditarea semnata de directorul spitalului. Numai pentru ca fusese prea insistent. Si intrebase de medicul de garda din acea seara. I s-a raspuns intai ca se odihneste intr-o rezerva, dar, bineinteles, ca accesul presei e interzis. Chiar si ideea revoltatoare ca medicul nu poate dormi daca e de serviciu s-a dovedit a fi o inocenta. Pentru ca medicul nu era nicaieri. Lipsea cu desavarsire. Toate cautarile au fost zadarnice, chiar daca orele au trecut. In timp ce fotoreporterul poza un caine asezat confortabil pe o bancheta de piele pe care, de obicei, stau oamenii, a venit si salvarea. Un brunet cu mustata incerca sa vanda tigari pe hol. Si-a luat si omul nostru un pachet, ca tot era pachet de nervi, si a iesit din cladire, caci in spital fumatul e interzis!