Che Po(a)nta trista / Po(a)nta de doi lei

Am crezut ca editorialul anterior a atins punctele esentiale cu privire la scolile politice de vara adresate junilor politicieni. Tineretul Social Democrat m-a lasat insa mut de uimire. Vorbeam despre nevoia de modele, despre studiul istoriei nationale ca piatra de temelie pentru orice tanar politician. Dadeam exemplul marelui om de stat, Mihail Kogalniceanu, care venera istoria si indemna, in special pe cei tineri, sa isi concentreze studiul asupra faptelor strabunilor, din care vor extrage suficient de multe invataminte pentru a le servi calauza pe cararile prezentului si viitorului. Tineretul Social Democrat a inteles ca Romania duce mare lipsa de valori prezente, ca in esenta sa, clasa politica de dupa 1950 nu a generat nici un model real pentru tinerii care isi doresc sa patrunda in viata politica. Si ce s-au gandit micutii nomenclaturisti de partid, dar mai ales liderasul lor constipat, Victor Ponta : daca nu avem modele generate in ultimii 50 de ani, atunci sa cautam prin alte parti unde poate vom gasi ceva, care sa intrige mai mult decat sa aiba substanta, iar moda sa il accepte, chiar sa ii aduca elogii. Si uite asa a ajuns Che Guevara sa fie modelul tinerilor social democrati, in special al lui Victor Ponta, iar portretul sau sa fie afisat la o petrecere cu iz de pecere, organizata undeva in Bucuresti. Initial, am zambit a lehamite si mi-am spus ca numai gandul la astfel de fapte te coboara vrand-nevrand in mlastina unei ratiuni ce nu are nimic in comun cu natiunea romana. Iar cum pentru mine, nimeni si nimic nu este mai important decat natiunea romana si Romania, m-am gandit ca orice vierme isi gaseste sfarsitul, mai devreme sau mai tarziu, sub talpa nemiloasa a istoriei. Din pacate insa, drama a facut sa-i ascult explicatiile lui Victor Ponta cu privire la Che Guevara, ca simbol al tineretului pesedist. Si mi s-a facut greata. Micul aplaudac al lui Nastase a explicat cat de bine cunoaste el viata lui El Che, ca Romania nu mai are modele si ca, in lipsa, eroul sud-american reprezinta un mit demn de urmat de tinerii din tara noastra, in special de cei din TSD. Multa lume are tendinta de a nu baga in seama atat afirmatiile pontoase ale lui Ponta, cat si ideea in sine a simbolului argentiniano-cubanez. Iar aceasta este una dintre principalele motivatii pentru care Romania nu este in stare sa progreseze, sa iasa din intuneric : ignoranta fata de toate micimile, nedreptatile si mizeriile din jur. Nu ne putem cufunda in ignoranta, sperand ca o idee proasta va fi pusa la zid de societate, intrucat intreaga societate romaneasca este una ignoranta. Zambind a lehamite nu suntem deloc mai buni decat cei care debiteaza prostii. Practic, suntem complicii acestora. Doar pozitia ferma de condamnare a curentului pseudo-valoare si de uitare a istoriei nationale ne diferentiaza de putregaiul generalizat al societatii in care traim. L-as intreba pe Ponta argentiniano-cubanezul, ca roman mi-e greu sa-i mai spun, daca a auzit de Tudor Vladimirescu sau de Nicolae Balcescu ? Si l-as ruga sa-mi explice ce are mai bun El Che decat Tudor. Din dorinta de a scoate tara de sub controlul fanariotilor, Tudor Vladimirescu conducea cu sabia in mana Revolutia de la 1821, in fruntea ostii sale de panduri. La 27 mai 1821, murea ca un martir al neamului romanesc, fiind asasinat de eteristi. Comandantul Che Guevara este ucis de armata guvernului bolivian in anul 1967. Asadar, atunci cand eroul Tudor se jertfea pentru natiunea romana, mitul in fata caruia se inchina acum mucalitul tesedist era departe de origini. Pentru pitifelnicul de Victoras nu este insa suficient ca eroul roman sa le fie model. Este drept, Che Guevara reprezinta simbolul revolutionarului radical, mereu in lupta cu sistemul, indiferent de natura sistemului. Avand insa in vedere diferenta temporala substantiala dintre cele doua personaje, nu este exclus ca El Che sa se fi inspirat din faptele de vitejie ale eroului roman, doar avea tot timpul la dispozitie. Dar pana la orice erou din alte lumi si vremuri, avem eroii nostri din lumea noastra, eterni in vremurile noastre prezente si viitoare. Daca ii putem ierta deviatiile de om politic ale lui Ponta, nu i se poate ierta sub nici o forma uitarea istoriei nationale, a eroilor nostri, fara al caror martiriu micul tesedist n-ar mai fi frecat inutil bancile Parlamentului. Socul provocat de Ponta se incheie insa apoteotic cu contributia celor doi lideri-mimoza ai PSD: Mircea Geoana si Adrian Nastase. Oameni cu vasta experienta politica si diplomatica, cu o substantiala cultura generala si cunoastere a istoriei nationale, in loc sa-l izbeasca pe Victoras cu capul de pereti la vizualizarea afiselor cu noul model al TSD, cei doi au tacut malc, demonstrand inca o data ca stau prost la capitolul barbatie. Tacerea lor are insa o explicatie care nu ne mira deloc : batalia din interiorul partidului fiind atat de incinsa, fiecaruia i-a fost teama ca ar putea pierde sprijinul tineretului, care, intr-un conflict la scena deschisa, ar putea inclina balanta in mod hotarator in favoarea unuia sau altuia. Si uite-asa, amandoi au mers pe burta si au aprobat tacit uitarea istoriei. Prin comportamentul lor, Victor Ponta, Mircea Geoana si Adrian Nastase se fac vinovati de cea mai mare crima din cate sunt posibile: calcarea in picioare si uitarea istoriei nationale de dragul interesantului, kitschului si modei. Che Guevara obisnuia sa spuna: "mai bine sa mori in pozitie de drepti decat sa traiesti ingenuncheat!". Cat timp isi vor calca strabunii in picioare, Ponta, Geoana si Nastase vor trai numai in genunchi.