Cimitirul inocentilor batjocoriti

Nu mai avem bun simţ. Nu mai avem decenţă. Nici frică de Dumnezeu, nici moralitate.

Cam asta este, pe scurt, sinteza unor trăiri pe care le-am simţit într-o deplasare la Cernavodă - oraşul în care morţii sunt batjocoriţi la două luni. Acelaşi oraş, în care, la două zile de această dată (nu luni), preotul se interesează la primar dacă i se va construi în coasta bisericii o casă mortuară, şi cât de repede.

Cu girul autorităţii locale, executantul casei mortuare construite de către primărie a trecut cu excavatorul peste morminte, peste rămăşiţele pământeşti ale unor oameni care au existat pe acest pământ în urmă cu câteva zeci de ani. Nu s-a oficiat o slujbă, nu s-a spus măcar un „Tatăl nostru", nu s-a făcut măcar o cruce. Şi asta, cu toate că firma constructoare a trimis la Primărie o adresă prin care anunţa despre găsirea de oseminte umane. S-a trecut peste cadavre, la propriu. Au fost sfărâmate cu lama excavatorului sicriele care adăposteau rămăşiţele trupeşti ale unor oameni, care, aşa cum spunea un cititor, într-un comentariu emoţionat, „poate au fost nişte părinţi de nota un milion, poate prieteni adevăraţi, poate doctori, orice, nu meritau aşa ceva...". Iată, aşadar, că oamenii obişnuiţi au reacţii fireşti, umane, în timp ce unii preoţi şi unii primari nu. Este jenant faptul că primarul oraşului a încercat să se disculpe în faţa noastră aruncând vina pe cei din echipa pe care o coordonează, promiţând că vinovaţii vor fi daţi şi afară, în urma unei anchete administrative. Dar pe primarul Mariana Mircea cine o anchetează? De ce nu ştia de adresa scrisă prin care era informată despre descoperirea unor oseminte umane? De ce a ridicat din umeri când a aflat? De ce nu avea habar despre faptul că se construieşte o casă mortuară independentă de capela existentă lângă biserică şi folosită pe post de magazie? Pe doamna primar cine o poate da afară? Îşi poate aplica singură o asemenea sancţiune? Şi de ce preotul Ştefan Demir se interesa la două zile despre construcţia acestei case mortuare, aşa cum ne-a spus reprezentantul primăriei? De ce părintele nu a avut timp să spună măcar o rugăciune în numele celor dezgropaţi? Şi de ce Arhiepiscopia Tomisului tace? De ce arhiepiscopul Teodosie refuză să răspundă pe acest subiect, care are în prim plan, pe lângă nepăsarea Primăriei, şi nepăsarea unui cleric subordonat, reprezentant al uneia dintre bisericile unde ne închinăm lui Dumnezeu? Oare nu mai avem niciunii bun simţ sau măcar o urmă de moralitate? Şi nici măcar frică de Dumnezeu? Probabil, răspunsul la toate aceste întrebări este categoric nu, devreme ce, mai nou, pe pomelnice se scriu şi sumele de bani pe care le donezi. Ne vindem sufletul pentru o casă mortuară?