Editorial Cine nu are bătrâni să-şi cumpere sau de ce Farul nu moare
Editorial: Cine nu are bătrâni să-şi cumpere sau de ce Farul nu moare
14 Aug, 2015 00:00
ZIUA de Constanta
2909
Marime text
Dispărut din peisajul primei ligi a rugby-ului românesc, din pricina problemelor financiare, clubul Farul Constanţa trăieşte prin eroii săi. Atât cei din vremurile de glorie, când „marinarii“ dădeau ora exactă în sportul cu balonul oval din România, cât şi cei actuali, care, deşi nu le e uşor, se încăpăţânează să ţină în viaţă un nume şi un brand.
Festivităţile de la Constanţa, prin care au fost sărbătorite trei dintre cele şase titluri de campioană naţională ale Farului, au adus din nou alături simboluri ale echipei, din mai multe generaţii. Rugbyşti de legendă, peste care, inevitabil, au trecut anii, dar care au rămas aceiaşi viteji, strâns legaţi, ca într-o grămadă rugbystică, de dragostea faţă de Farul. Bucuria revederii a fost ştirbită însă de tristeţea sau chiar durerea izvorâtă din situaţia actuală a echipei. Cu un ochi au râs, iar cu altul au plâns când au păşit pe gazonul pe care au cunoscut atâtea succese de poveste.
La nivel înalt, de primă ligă, Farul nu mai există. Istoria însă nu i-o ia nimeni. Iar gloriile care s-au strâns pe litoral, cu acest prilej, din Constanţa, din ţară, dar şi din lumea întreagă, sunt istoria Farului. E păcat însă atunci când pentru un brand vorbeşte apăsat trecutul, şi nu prezentul. Iar dacă nu ar fi fost inimoşii veterani de la echipa „Rechinii“ Constanţa, care formează în marea majoritate actuala echipă a Farului, din Divizia A (eşalonul al treilea al rugby-ului românesc), şi prezentul ar fi închis ochii definitiv. Cu eforturi însemnate şi cu sacrificii, „bătrâneii“ de la „Rechinii“ duc mai departe tradiţia. Cu asemenea bărbaţi, care i-au adus glorie Farului, cu zeci de ani în urmă (unii), ori care, astăzi, menţin viu spiritul farist (alţii), clubul nu are cum să piară ori cel puţin peste el nu are cum să treacă prea curând uitarea. Iată de ce Farul nu moare, iar culorile sale se menţin încă vii. Cine nu are bătrâni să-şi cumpere.
Festivităţile de la Constanţa, prin care au fost sărbătorite trei dintre cele şase titluri de campioană naţională ale Farului, au adus din nou alături simboluri ale echipei, din mai multe generaţii. Rugbyşti de legendă, peste care, inevitabil, au trecut anii, dar care au rămas aceiaşi viteji, strâns legaţi, ca într-o grămadă rugbystică, de dragostea faţă de Farul. Bucuria revederii a fost ştirbită însă de tristeţea sau chiar durerea izvorâtă din situaţia actuală a echipei. Cu un ochi au râs, iar cu altul au plâns când au păşit pe gazonul pe care au cunoscut atâtea succese de poveste.
La nivel înalt, de primă ligă, Farul nu mai există. Istoria însă nu i-o ia nimeni. Iar gloriile care s-au strâns pe litoral, cu acest prilej, din Constanţa, din ţară, dar şi din lumea întreagă, sunt istoria Farului. E păcat însă atunci când pentru un brand vorbeşte apăsat trecutul, şi nu prezentul. Iar dacă nu ar fi fost inimoşii veterani de la echipa „Rechinii“ Constanţa, care formează în marea majoritate actuala echipă a Farului, din Divizia A (eşalonul al treilea al rugby-ului românesc), şi prezentul ar fi închis ochii definitiv. Cu eforturi însemnate şi cu sacrificii, „bătrâneii“ de la „Rechinii“ duc mai departe tradiţia. Cu asemenea bărbaţi, care i-au adus glorie Farului, cu zeci de ani în urmă (unii), ori care, astăzi, menţin viu spiritul farist (alţii), clubul nu are cum să piară ori cel puţin peste el nu are cum să treacă prea curând uitarea. Iată de ce Farul nu moare, iar culorile sale se menţin încă vii. Cine nu are bătrâni să-şi cumpere.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii