Editorial Cine va concerta pe un stadion arhiplin în Constanţa

Oraşul meu de suflet este Constanţa şi oricine simte asemenea îmi este automat simpatic. Chiar dacă am omis semnul întrebării la sfârşitul titlului, menirea acestui editorial este să trag un semnal de alarmă referitor la interesul publicului de la malul mării pentru orice tip de spectacol.

Nu toţi indivizii se aseamănă în gândire sau ca aspect fizic, dar, când vine vorba de un bun nobil şi propriu, trebuie să acţionăm după acelaşi crez. Avuţia tuturor despre care vorbesc astăzi este oraşul natal, cu tot cu activităţile interne şi imaginea sa externă.

Dacă oraşele ţării noastre ar reprezenta elevii unei clase, pe ce loc aţi situa Constanţa? Felicit centrele culturale care, an de an, iau coroniţă pentru curăţenia localităţii şi a oamenilor care o populează, pentru evenimentele deosebite pe care le organizează şi pentru fluxul de turişti străini pe care îi atrag. Dar noi? Noi uluim auditoriul cu serbări desuete şi scăpăm din ochi valorile clasice, gustul pentru frumos şi spiritul educaţional pe care ar trebui construită o comunitate. Trebuie reorientat interesul autorităţilor către valorificarea obiectivelor din oraş, pentru a asigura vizitatori şi în afara sezonului cald.
Nu am voie să uit oamenii care, totuşi, din pură pasiune, privaţi de o remuneraţie justă, susţin spectacole şi concerte într-un oraş în care cultura e pe cale de dispariţie. Teatrul, baletul, opera şi muzica de orice gen trebuie să capete în alcătuirea organismului uman un rol asemănător organelor vitale. Realitatea, în schimb, e dezolantă… piese anulate din lipsă de spectatori, săli geroase, rânduri goale, public inexistent. Cu riscul de a părea anacronic, prezint paradoxul întemeiat pe cozile de la intrările în cluburile de noapte, unde muzica, depăşind nivelul de decibeli acceptabil, devine zgomot, atmosfera este înceţoşată de fum de ţigară şi ţinuta este necuviincioasă. Aceste ieşiri au farmecul lor, o savoare mult mai superficial de depistat decât desfătarea artei, dar vraja acesteia din urmă te înalţă intelectual şi sufleteşte. Dacă vreun adolescent sau adult tânăr nu are cu cine să îşi înceapă acest voiaj cultural, mă ofer companion vacant.
 
Iertare că m-am abătut şi mi-am exprimat deznădejdea faţă de gustul pentru frumos al unora dintre concetăţeni. Văd la televizor şi pe Internet fotografii şi filmări de la concerte din oraşele ţării noastre care par rupte din festivaluri internaţionale cu zeci de mii de spectatori. Dacă în urmă cu un an, spectacolul lui Julio Iglesias a fost anulat, mă întreb… ce artist ar putea mobiliza 20.000 de fani care să umple până la refuz capacitatea stadionului din Constanţa?