Începutul acestei luni constituie pentru tătari un prilej de mândrie şi voie bună pentru că, din anul 2010, sărbătorim, pe 5 mai, Ziua Limbii Tătare. Acest eveniment, cât şi festivităţile de celebrare a Zilei Etniei Tătare din data de 13 decembrie sunt, fără îndoială, dovezi ale tolerantei şi recunoaşterii de către poporul român a minorităţii noastre. Buna convieţuire multiculturală şi colaborarea multietnică din Dobrogea pot servi oricând ca tipar pentru proiectele Uniunii Europene.

Sunt zeci de ţări în care, din cauza unor metehne ale unor indivizi habotnici, musulmanii au de suferit, însă nu şi în România. Libertatea şi egalitatea sunt propovăduite într-o astfel de manieră încât ne bucurăm că în elita oricărui domeniu se află şi tătari sau turci. Astăzi, fala ne este satisfăcută atunci când în funcţii de decani, profesori universitari, generali de armată, medici şi alte posturi de seamă avem coetnici capabili.

Întrevăd că această situaţie se va păstra veşnic, din felurite motive: tătarii au primit ce li s-a oferit şi n-au pretins mai mult decât li s-a cuvenit, sunt oameni recunoscuţi pentru cuvântul şi cinstea lor, sunt atât de ambiţioşi încât, încă din clasele primare, servesc ca modele pentru colegii lor, îşi păstrează obiceiurile, tradiţiile şi religia, fiind totodată moderni în gândire, iar lista calităţilor poate continua. Încerc să recunosc că un viciu ne perturbă relaţiile în interiorul comunităţii, competiţia cu ceilalţi tătari fiind uneori mărul discordiei, dar, privind psihologic problema, se pare că doar astfel putem ridica vârfuri şi putem evita plafonarea.
În zilele noastre, mii de tătari din peste 30 de localităţi se întâlnesc, socializează, organizează evenimente şi îşi păstrează identitatea prin intermediul revistei şi cărţilor publicate constant. Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România ia copiii de grădiniţă şi îi învaţă limba maternă, instruieşte juniorii într-ale dansului şi portului autentic, meditează gratuit liceenii pentru cele mai importante examene din viaţa lor şi încurajează studenţii să ocupe funcţii de conducere în organizaţiile uniunii. Toţi aceşti participanţi activi din cadrul formaţiunii respectă sfaturile unui Consiliu al Înţelepţilor şi se preocupă de activităţi caritabile fără a se interesa de vârsta, originea şi religia beneficiarilor, pentru că în Dobrogea nu există discriminare.

Mă simt norocos că sunt tătar în România şi pentru poziţia geografică a acestei ţări, întrucât rareori pe teritoriul unui stat descoperi fauna şi flora unei delte, litoralul unei mări şi aerul curat de munte. La mulţi ani tătarilor şi la mai mulţi vorbitori ai limbii tătare!