Consilierita cronica

Cine are posibilitatea si curiozitatea de a-si arunca privirea pe listele de candidati ai partidelor politice pentru functiile de consilieri judeteni si locali, in mod cert, ca o prima reactie, va fi uluit de numarul lor incredibil. De exemplu, cele 24 de partide aflate in cursa pentru ocuparea jilturilor moi de consilier judetean au prezentat aproximativ 620 de candidati in judetul nostru, in timp ce la o comuna de marime medie, 64 de nume de la doar sase partide plus un independent si-au disputat locurile de consilier comunal. Iar cine mai are si rabdarea sa-i cunoasca pe unii dintre acestia, in mod cert isi va pune intrebarea fireasca: asta ce cauta, neica, pe tabel? Raspunsul ipotetic al celui in cauza poate fi si el unul normal. Numele sau a fost trecut acolo pentru ca asa zice la carte, adica la Constitutie. In primul rand, articolul 16 alineatul 3 stipuleaza: "Functiile si demnitatile publice, civile sau militare pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara". Dupa aceea, potrivit articolului 37 alineatul 1: "Au dreptul de a fi alesi cetatenii cu drept de vot care indeplinesc conditiile prevazute la articolul 16 alineatul 3, daca nu le este interzisa asocierea in partide politice, potrivit articolului 40 alineatul 3". Adica: "Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica". In fine, articolul 37, evocat anterior, precizeaza la alineatul 2 ca, pentru a fi alesi in organele administratiei publice locale, "candidatii trebuie sa fi implinit, pana in ziua alegerilor, varsta de cel putin 23 de ani". Se incadreaza nea Caisa in aceste criterii? Desigur. Ei bine, in consecinta, are tot dreptul sa fie trecut in pomelnicul candidatilor valizi pentru consiliul local sau judetean al partidului din care face parte ori, mai rar este drept, ca independent. De ce vor unii cu tot dinadinsul sa ajunga musai consilieri este o daravera nitelus mai delicata si complicata. Totul este legat, la urma urmei, de interesul fiecaruia. Daca in spatele interesului se afla doar foloasele personale ori trebuintele grupului pe care-l va reprezenta in autoritatile administratiei publice locale, asta tine de mai multi factori, de la cultura si pregatirea candidatului, pana la caracterul si tinuta lui moral-civica. Experienta de pana acum ne-a demonstrat ca, in practica, razbelul pentru ciolanul mai mare sau mai mic pe care-l ofera scaunul de consilier, in functie de localitatea in care este scos la bataie, are in cele mai multe cazuri un singur tel: indemnizatia lunara, la care se adauga accesul facil la o tesatura de relatii ce pot aduce, la randul lor, alte si alte avantaje. In legislaturile anterioare, pana la aparitia Legii 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, consilierii locali si judeteni au supt legal, in acelasi timp, la mai multe ugere grase, facand parte, printre altele, din consiliile de administratie ale unor regii si societati sau ocupand functii in alte institutii publice. Ar fi, si numai acestea, suficiente motive pentru a-i convinge cu destula greutate astazi pe electorii romani ca ceea ce-i mana in lupta pe "temerarii" democratiei pentru a apuca un loc cat mai in fata pe listele de candidati la posturile de consilieri ar fi vointa politica de reprezentare si aparare a intereselor populatiei din localitatile rurale sau urbane unde vietuiesc laolalta. Pentru mine a ramas antologic raspunsul pe care l-am primit intr-o localitate din nordul judetului de la o persoana cel putin respectabila, atunci cand am intrebat-o de ce vrea sa devina consilier comunal, la alegerile din anul 2000. "Nu este nici o filozofie, sa stii de la mine. Vreau sa mai castig un ban si eu, fara prea multa sudoare, daca nu chiar fara nici un pic de efort. Pai daca ai vedea ce lepre si nulitati au fost si sunt consilieri la noi, castigand ani de zile venituri nemeritate, fara sa miste un pai sau sa scoata o vorbulita, te-ai cruci, nu alta. Ce mi-am zis, eu oi fi mai prost? Pe urma, n-ai vazut si dumneata, ce caricaturi de parlamentari avem, dorm, chiulesc, isi fac numai interesele lor, au salarii si cate alte privilegii, si le merge. Daca la nivelul ala se toaca banii tarii fara nici o noima sau teama, ce facem noi aici este un mizilic. Asta este, trist dar adevarat!" Avea dreptate interlocutorul meu de ocazie. Aici ne-au adus economia de piata nefunctionala, "capitalismul de cumetrie" si trancanelile demagogice, incompetenta si impostura, dispretul ciocoiesc al multor "emanati" fata de "plebe".