Constanţa mea, campioană!

Conform ultimelor studii, Cluj-Napoca şi Constanţa se află pe primele două locuri în topul oraşelor cu cel mai ridicat standard de viaţă din ţară. Ne mândrim cu această poziţie, deşi întâlnim zilnic neajunsuri citadine. Adolescenţi şi adulţi, bărbaţi şi femei, angajaţi şi şomeri, cu toţii avem pretenţii mai mari de la oraşul natal.

Sportul, fie că este practicat sau vizionat, fie că are statut de hobby sau nivel de performanţă, reprezintă o dovadă nemărginită de cultură. Fair play-ul şi mişcarea trebuie să fie incluse în stilul de viaţă al unui cetăţean european cu regim psihic şi fizic sănătos. Dar cum se face că un oraş cu sute de mii de locuitori este comparabil cu satele din vest în ceea ce priveşte terenurile şi facilităţile sportive?
Punctez resemnat lipsa unui bazin olimpic de înot, amintind că acesta a existat şi a servit pe rând ca pistă de bowling şi ca spaţiu de desfăşurare a unor târguri de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Cum se poate ca oraşe precum Arad, Cluj şi Oradea să dispună de echipe de polo, iar noi, cei de la malul mării, să lipsim din campionatul naţional?

Sala Sporturilor din Constanţa este comparabilă ca dimensiune şi arhitectură cu ceea ce vedem în filmele despre liceele şi universităţile americane. Un oraş fruntaş în clasamentul localităţilor cu un înalt standard de viaţă merită o clădire cu o capacitate de peste 10.000 de spectatori, astfel încât să ne putem compara cu vecinii din Ungaria.
Cum să îţi faci copilul să creadă în motto-ul „minte sănătoasă în corp sănătos“, în lipsa unei preocupări active pentru asigurarea spaţiilor de desfăşurare a activităţilor sportive? Cum să accepţi ca propriul tău copil să facă slalom cu bicicleta printre maşini conduse de şoferi obosiţi, stresaţi şi neatenţi? Cum să incluzi 2-3 şedinţe de jogging în rutina săptămânală, pe trotuare aflate în paragină? Firile sportive revendică necesitatea unor piste special amenajate pentru jogging şi ciclism!

La final, reiterez argumentul iniţierii unui serial dedicat Constanţei: raţiuni pur patriotice, coroborate cu imaginea unei personalităţi locale remarcabile. Aşadar, în contextul de faţă, lipsurile sistemului organizatoric sportiv se pot remedia prin recuperarea bazelor dezafectate sau prin construirea altora. Merită acest efort, pentru a preţui, cu încântare, apartenenţa la comunitatea constănţeană a unei multiple campioane olimpice şi mondiale precum Cătălina Ponor.