Constiinta second-hand

Cancelaria unui liceu reprezentativ din Constanta. Pauza, profesorii ies de la ore si isi beau cafeaua. Intre acestia, o profesoara din Statele Unite care preda engleza americana. Intra plina de viata ca intotdeauna, cu zambetul pe buze. Dupa ce isi asaza geanta pe un scaun, izbucneste plina de incantare: "Nici nu stiti ce haine frumoase mi-am luat de la second-hand. Si ce putini bani am cheltuit. O adevarata afacere. Sunt foarte fericita". Toti profesorii din cancelarie s-au intors atunci catre ea. Unii erau amuzati de inocenta colegei lor de peste ocean. Cei mai multi, insa, abia isi ascundeau dispretul si ironia, in special celelalte profesoare de limba engleza din scoala, care schimbau priviri pline de inteles. Mai ales ca gasisera ocazia de a o ironiza pe colega lor mai bine pregatita teoretic, dar care nu isi cumpara haine de la magazinele de firma, de pe urma meditatiilor. Probabil ca in tara din care aceasta venea oamenii au inteles mai demult ca nu are nici un rost sa se preocupe de micile minciuni care protejeaza doar niste idei preconcepute. Cum ar fi aceea ca cei care isi cumpara haine de la second-hand, si mai au si inconstienta sa marturiseasca asta in gura mare, sunt demni de tot dispretul. Imi amintesc de o alta lectie pur americaneasca pe care am primit-o cu alt prilej. Reprezentantul unei asociatii neguvernamentale din Statele Unite care se ocupa de protectia copilului a propus un test de constiinta. Sa ne inchipuim, la sfarsitul fiecarei zile, ca tot ceea ce am facut, am gandit, am simtit in ultimele 24 de ore e proiectat pe un ecran imens si toti oamenii pot sa priveasca. Ca cele mai secrete fapte si ganduri pot fi aflate de prietenii, colegii, vecinii, sefii nostri. De parinti si rude, de partenerul de viata. Omul spunea ca o astfel de terapie ne-ar ajuta sa ne vindecam de multe vicii. Acest gen de sinceritate se pare ca noua ne cam lipseste. Si nu cred ca e vorba despre constiinta individuala, cat despre o nefericita experienta sociala, civica, ce ne-a traumatizat cel putin doua milenii. Un suflet colectiv nesincer, care ajunge sa se suprapuna uneori peste sufletul individual si sa-i porunceasca. Caci noua asa ne place! Asa ne-am obisnuit si asa lucram. Pentru ca si cei care nu au fost inregimentati politic pe vremea lui nea Nicu au imprumutat fara sa isi dea seama modul de lucru al tovarasilor. Daca ar fi sa spunem lucrurilor pe nume, ar trebui sa recunoastem ca multi dintre noi suntem second-hand. Politicieni second-hand, afaceristi second-hand sau, pur si simplu, cetateni second-hand.