Editorial Copiii care fug de acasă. Cine este de vină?

Este un coșmar adevărat pentru părinte să realizeze că propriul copil nu este acasă! Fie că a plecat în mod intenționat, sau, mai grav, că a fost răpit. Panica este de nedescris în cuvinte.
 
Orice copil poate fugi într-un moment anumit atunci când circumstanțele sunt favorizante. Și asta ne face pe noi, adulții, neputincioși și extrem de sensibili. Copiii au ocazia și abilitatea de a fugi în fiecare zi. Este trist dar cât se poate de real.
 
Multe aspecte pot determina un copil să fugă de acasă. Acesta nu conștientizează că frica nu este soluția salvatoare a problemelor cu care se confruntă. Fuga este departe de a rezolva ceva. Fuga nu este o soluție! Nu este nimic altceva decât un produs al gândirii alb-negru. Copiii fug pentru că nu vor să înfrunte ceva și asta include refuzul emoțiilor greu de gestionat.
 
Atunci când copilul fuge de acasă după ce s-a întâmplat ceva urât, aceasta poate fi interpretat ca o reacție de răspuns, un episod.
 
Oricare ar fi cauzele, panica și amalgamul prin care trec părinții până la soluționarea problemelor este de nedorit . Cu siguranță orice părinte și-ar dori să preîntâmpine asta, dar, din păcate, nu există semne evidente care să indice că urmează să fugă de acasă copilul.
 
Cu siguranță, ar putea fi vorba doar despre comportamente discrete, care ascund ceva. Dar ceva 100% clar...nu există din păcate.
 
Însă, ar fi benefic ca toți părinții ar trebui să aibă un sistem în care să se conecteze frecvent cu copiii. Să vorbim cu ei, să le căpătăm încrederea. Iar dacă aceștia ne amenință pe noi, ca părinți, că vor fugi de acasă, este de dorit să nu adoptăm o atitudine de panică, ci să le vorbim cu calm despre soluții posibile care să excludă fuga de acasă.  


 
Citește și: Adolescenta de 13 ani din Năvodari dată dispărută a fost găsită! Ce spune Poliția (FOTO+VIDEO)