Deputatul Gheorghe Dragomir anunţa, în urmă cu câteva săptămâni, derularea unui sondaj de opinie, la finalul lunii mai, pe tema unui posibil candidat al partidului pentru Primăria Constanţa. Consilierul local Sorina Tuşa iese, în urmă cu trei zile - deci la foarte mult timp după anunţul iniţial al lui Dragomir -, cu un comunicat de presă în care comentează ceea ce ea numeşte „graba“ sondajelor de opinie care, în opinia sa, fac rău partidului. „Momentul 2016 nu ar trebui ratat sau consumat înainte de a veni. Astăzi, graba de a face sondaje doar de dragul de a anunţa o persoană, un nume, ar dărâma speranţa constănţenilor în schimbarea sistemului putred al primarului suspendat, aflat în arest“, explică Sorina Tuşa. Dragomir şi Tuşa sunt astăzi co-preşedinţii PNL Constanţa, poate singura formaţiune care ar putea - nu fără mari eforturi şi fără sacrificii personale şi de grup (şi mă refer aici la destrămarea unor relaţii trainice cu prietenii de la PSD) - să dea viitorul primar. Tocmai de aceea, divergenţa de opinie a celor doi este cu atât mai jenantă în actualul context. Şi, în egală măsură, cu atât mai periculoasă.

Să ieşi public să critici dorinţa propriului partid de a efectua abia primul sondaj de opinie cu doar un an înainte de scrutinul local pare a fi dovada unei imaturităţi politice. Chestiuni de genul acesta pot fi discutate în interiorul partidului, fie el şi PNL Constanţa, acolo unde vechii democrat-liberali şi vechii liberali au încă neînţelegeri semnificative. Să ieşi public să spui că efectuarea unui sondaj cu doar un an înainte de alegeri este un gest precipitat şi nu face decât rău partidului.

Pentru PNL Constanţa e deja târziu. Foarte târziu. Chiar şi aşa, cumva lupta nu e dinainte pierdută. Paradoxal, în loc să se lupte cu singurul său rival, PSD-ul, PNL a ales, de bunăvoie şi nesilit de nimeni, să se lupte cu sine. O fi şi asta o senzaţie aparte, o voluptate neştiută: se te auto-faultezi. E păcat, totuşi. Şi, mai ales, e trist şi e penibil.

Nu mă aştept ca astfel de ieşiri, de derapaje să fie sancţionate în interiorul partidului. Pe undeva, ar fi probabil nefiresc ca un partid liberal să-şi taxeze propriii membri pentru libertatea de exprimare. Dar, chiar şi aşa, ar fi indicat pentru marea familie liberală să încerce o unificare mai profundă. Pentru binele constănţeanului de rând.