D.T.T.

Din pacate, ne-am obisnuit cu ofertantii de servicii care ne trag in teapa. Este vorba in special despre restaurante - sau carciumile, daca discutam in limbajul ziaristilor. Cu totii am fost prost serviti sau chiar umiliti de oameni care castiga bani buni de pe urma noastra. Nu stiu daca este un viciu sau o forma de relaxare, dar romanii, au sau nu bani, ies si ei seara la o bere si un mititel. Si asta mai ales daca sunt constanteni si profita de apropierea statiunilor. Este un fel de concurenta "neloiala" intre constanteni si cei care vin din tara sa se intinda ziua la soare si sa stea seara la o terasa langa Marea Neagra. Din pacate, chelnerii si ospatarii de la unele localuri nu fac deosebire intre unii si altii. Cu totii fac parte din categoria "soricel". Chestia asta am aflat-o si eu abia astazi. Mi-a spus-o un bun prieten si coleg de redactie. Cica ospatarii isi privesc clientii din perspectiva pisicii care se pregateste sa vaneze un soricel. Adica, intai se joaca cu el, ii aduc meniul frumos ambalat, ii prezinta super-oferta si totul pare frumos si atragator. Dupa cateva beri pe care le bea "soricelul", pisica isi scoate ghearele la iveala. Si, ca orice rapitor respectabil, asteapta momentul potrivit. Caci soricelul, hipnotizat de alcool si mai ales de chelnerita cu fusta scurta, uita cat a baut sau cat a mancat. Si nu intentionez sa va spun aici povesti. Multi patesc astfel de lucruri, dar putini sunt cei care au curajul si posibilitatea de a reactiona in vreun fel, desi in orice stat civilizat asta tine de atitudinea civica. Un baiat istet, dupa ce a fost pacalit de mai multe ori cu nota de plata la un restaurant din Mamaia, s-a hotarat sa ceara ajutorul unui prieten de la Garda Financiara. De aceea i-a povestit toata tarasenia, i-a spus despre ce local este vorba si baiatul de la Garda s-a hotarat sa mearga intr-un control incognito. El a mers la restaurant impreuna cu un prieten si a comandat de mancare. Dupa ce s-au bucurat din plin de orgia gastronomica ce le fusese oferita si careia nu ii puteau reprosa nimic, cei doi au cerut nota de plata. Chelnerul s-a prezentat cu multa amabilitate la masa, doar era vorba de luat bani, si le-a prezentat o bucata de hartie pe care era trecut tot ceea ce consumasera clientii. Cei doi comisari de la Garda Financiara au inceput sa studieze nota de plata si sa verifice ce au consumat. Pana la ultima rubrica totul a fost OK. "Friptura, consumat, cartofi prajiti, la fel, salata" etc. La sfarsit, surpriza! "Ce inseamna D.T.T., ca asta nu am mancat!". Cei doi l-au chemat deci pe seful de sala, s-au legitimat si l-au intrebat despre preparatul al carui nume este abreviat "D.T.T". Despre asta nici macar seful nu stia. Pentru a se lamuri, l-au chemat pe chelnerul cu pricina. Baiatul, un tanar de vreo 20 de ani, a recunoscut cu franchete ca multa vreme i-a pacalit pe clienti cu produsul respectiv. D.T.T. insemna, de fapt, "daca tine, tine!". Adica, sa ne dea Dumnezeu cat mai multi clienti carora le este jena sa puna intrebari "incomode" pe banii lor.