Da-i, Doamne, minte romanului!

Nu mai este mult pana cand romanii se vor prezenta la urne ca sa aleaga, pentru urmatorii patru ani, conducerile primariilor si pe membrii consiliilor locale. Ca un facut, ca de fiecare data in astfel de cazuri, reprezentantii partidelor politice se intrec intre ei care mai de care sa atraga atentia electoratului asupra platformelor candidatilor, a obiectivelor pe care si le propun pentru perioada ce va sa treaca pana la urmatoarele alegeri. Nu numai promisiunile sunt pe primul loc. De cand cu alegerile libere, romanii s-au obisnuit sa primeasca de la candidati mici "atentii" care sa le trezeasca interesul pentru una sau alta dintre personalitatile locale ce urmeaza sa le conduca localitatea o perioada destul de lunga de timp. Uleiul, zaharul, orezul, carnea devin, dintr-o data, monede forte pentru alesii care isi doresc din tot sufletul sa devina edili ai oraselor, primari ai comunelor si consilieri locali. De ce tot acest interes?! Experienta anilor trecuti dupa Decembrie `89 a demonstrat ca cei pusi sa conduca destinele localitatilor nu au ca interes numai binele comunitatii, ci si pe cel personal, impletit armonios cu cel al consilierilor locali ce apuca sa se instaleze in fotoliile destinate acestor functii. O mica ciupeala de aici, alta de dincolo, cheagul din buzunarul fiecaruia se rotunjeste in functie de partea cui se inclina echilibrul de forte din forul de decizie al localitatii. Nu este de mirare ca exista situatii in care lupta politica ia forme aberante. In loc sa se hotarasca ce este mai bine pentru fiecare membru al comunitatii, alesii se intrec in a-si baga bete-n roate pentru ca adversarii sa nu aiba de castigat de pe urma adoptarii unor hotarari prin care le-ar spori popularitatea, lor si partidelor din care provin. Daca este posibil, se mai arunca si ceva zvonuri menite sa zdruncine increderea cetatenilor in cei pe care i-au ales, iar pana cand zvonul este infirmat, vorba zboara, iar adversarul a pierdut ceva teren pe care cu greu il va recupera. Este o modalitate marsava de desfiintare a adversarului, in conditiile in care conducerea primariilor si consilierii ar trebui sa-si piarda culoarea politica in momentul in care ajung sa raspunda de destinele comunitatilor. Nici primarii nu ar trebui avantajati sau pedepsiti pentru apartenenta la un partid sau altul in momentul in care se impart banii de la consiliile judetene. Lupta surda dintre reprezentantii partidelor nu face altceva decat sa se rasfranga negativ asupra traiului de zi cu zi al fiecarui cetatean din tara asta, oameni simpli care nu prea stiu cu ce se mananca politica in Romania. Ca in vremuri de restriste, cand clopotele bisericilor anuntau pericolul, este momentul ca zgomotul acela grav care ajunge la urechile tuturor sa se faca auzit pentru a alerta electoratul ce trebuie sa-si desemneze alesii pentru alti patru ani. Pe buletinele de vot nu trebuie sa mai fie trecuti oameni care nu au nici un interes in dezvoltarea comunitatilor, care pun propriile interese sau pe cele de partid inaintea marilor probleme cu care se confrunta oamenii. Nimeni nu trebuie sa-si mai imagineze ca un pachet cu de-ale gurii mai poate influenta votul, nimeni nu trebuie sa mai profite de saracia oamenilor pentru a obtine avantaje la alegeri. Nimeni nu trebuie sa-si mai bata joc de romani.