Daca as avea patru miliarde de lei, as intra in politica

Eu, daca as avea o avere de 4-5 miliarde de lei, obtinuta legal si fara sa fac afaceri cu statul in calitate de functionar public, numai de-a naibii as intra in politica. Fiindca mi-as permite sa-i dau cu tifla oricarui constantean cu pretentii de mare afacerist care ar incerca sa ma cumpere, sa ma faca sa inchid ochii la matrapazlacuri si sa favorizez afaceri ilegale. Cand in politica intri cu pantalonii rupti in fund si iesi cu buzunarele doldora si cand te gandesti ca asta a devenit un obicei constantean, mai ca pentru data de 6 iunie imi vine sa pun stampila pe miliardarul onest, care si-a produs averea prin munca lui si care s-a decis sa faca ceva si pentru comunitatea in care traieste. Acest rationament ar putea parea unul demagogic, partizan, ieftin. Numai ca, din pacate, viata confirma exact valabilitatea teoriei omului bogat intrat in politica, si nu a sarantocului ajuns demnitar. Nu cred ca mai este nevoie sa demonstram ca marile averi din Constanta, majoritatea lor, isi au originea in politica. Marii miliardari de carton ai PSD sunt exact cei care au condus judetul din 1990 incoace si care, multi dintre ei, la acea vreme nu aveau nici dupa ce bea apa. Pentru ca ei sa se imbogateasca, mii de oameni au saracit cumplit si s-au transformat in cersetori de stat, pe care baronii locali ii miluiesc cu ajutoare de la buget. Dincolo de averea unui om, mult mai importante sunt caracterul, naravul aristocratic, finetea comportamentului public. Aceste valori nu se pot cumpara niciodata cu bani, indiferent cata avere ai putea acumula muncind din greu la saiba, cot la cot cu angajatul. Este o chestie de educatie, de nascare. Sangele albastru ti-l da Dumnezeu sau il mostenesti. De cumparat, n-o sa-l cumperi niciodata. Multi oameni bogati au aparut dupa 1990, unii cu averi impresionante. Dintre ei, insa, putini au distinctia de miliardar cu vocatie, care simte afacerea pe care o face prin toti porii. Si mai putini au invatat sa se comporte ca oameni de care depinde viitorul altor oameni. Cand faci banii usor, iar betia succesului facil iti ia mintile, risti sa devii sclavul bancnotelor de 500.000 de lei si de un milion de lei. Si te comporti ca un vechil, ca un stapan de sclavi, nu ca un partener al angajatului tau. Paranoia te face sa vezi gunoaie in toate ciorbele din care tie nu-ti iese nimic. Si, normal, te intrebi cum de omul de 4-5 miliarde de lei, care a inceput sa conduca un super-bolid pe patru roti de productie americana si care, in urma cu aproape trei saptamani, a iesit cu el din garaj si sa-l expuna public fara a se gandi ca gestul, firesc de altfel, dar in alte conditii, va parea ostentativ, a reusit sa faca atatia bani doar din colectat gunoaie. Atunci refuzi sa crezi ca si cozonacul poate fi o arta si ca, la fel ca orice produs bine facut produce plusvaloare, ca sa ma exprim ca la orele din liceu de pe vremea lui Ceasca. Dilema existentiala a dulaului de paza al democratiei se adanceste al naibii de tare atunci cand omul de cinci miliarde de lei vrea sa intre in politica. Ce sa caute un bogatas in viata publica!? Il doare inima de saracii proletari? Aiurea! Vrea sa fure, sa faca avere mai multa. Aici nu incap dileme, ci numai certitudini. Mintea dulaului ajuns paznic al democratiei tinde sa devina fluida si sa se prelinga. Cum sa intelegi ca un om se poate implica in politica doar pentru faptul ca nu vrea sa lase mostenire copilului un mediu nociv, in care doar buruienile razbat? Cum poti sa intelegi ca, daca ti-e bine numai tie, raul general iti va intra in casa pe sub usa? Nu poti, pentru ca pe tine te atrage doar bancnota care trebuie sa vina in intampinarea condeiului tau de exceptie. Esti bun, ai valoare, te adora cetateanul de pe strada, dar nu iese banul. La naiba cu cei de la putere si cu cei din opozitie, ca toti sunt la fel! Facute cu pasiune, inclusiv presa, ca si cozonacul sau prajitura pot aduce plusvaloare. Cand scrii doar din nevoia de a te produce ca un talent nedescoperit si doar pentru ca vecina de la patru sa te priveasca admirativ, rezultatul material al muncii este nul. De aceea, eu repet: daca as avea o avere de 4-5 miliarde de lei, obtinuta legal si fara sa fac afaceri cu statul in calitate de functionar public, numai de-a naibii as intra in politica. Iar pe dulaii de paza ai democratiei de tip Stefan Gheorghiu i-as lasa sa latre la luna, cu atitudine!