"De plange Demiurgos, doar el si-aude plansu-si"

Studentii au scos din nou capul la lumina si au sanctionat politica dezastruoasa a Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului. Era si timpul, caci de cativa ani buni, desi rupti in coate si cu blugii jerpeliti, cei mai multi dintre ei s-au multumit sa se prezinte la cursuri si seminarii fara sa cracneasca, sponsorizand prin taxe absurde ministerul. Dupa cate imi amintesc, in istoria miscarii studentesti din Romania au existat, dupa fenomenul Piata Universitatii, care reprezinta totusi o poveste de alta natura, doua greve importante, 1995 si 1999. De fiecare data, dar mai ales la ultima miscare de protest, Constanta a dat un exemplu de forta si inventivitate. De fiecare data insa, tot entuziasmul, toata frumoasa nebunie a studentilor s-au lovit de zidul calculelor reci ale politicienilor care s-au priceput sa ii amageasca cu promisiuni neonorate vreodata. De aceea, rezultatele au fost destul de modeste, iar rezolvarile au venit, in general, de la autoritatile locale. Degeaba o mana de oameni din Constanta a colindat caminele in fiecare zi, timp de o luna, ca sa anunte revendicarile si sa ii cheme pe colegii lor la mitinguri, iar noaptea a pictat pancarte. Degeaba la Constanta s-a nascut "Demiurgul", vedeta absurda si incomoda a grevei din 1999, care a creat mare confuzie si frustrare in capsoarele politistilor pusi sa ii pazeasca pe studenti la demonstratii. La sfarsitul grevei, pancarta pe care un student la Litere scrisese "De plange Demiurgos, doar el si-aude plansu-si" a putrezit in coltul unei camere din caminul de la Pescarie. Probabil ca la fel s-a intamplat si cu vestele de salvare de culoare portocalie pe care studentii-marinari le-au purtat la mitingul de la Bucuresti, atunci cand au intrat cu surle si trambite in sediul Academiei de Stiinte Economice, pentru a-i scoate pe tocilari de la cursuri, ca sa-i ia cu ei spre cladirea Guvernului. Aventura se reia anul acesta, cu alti actori. Din nefericire, Constanta nu mai e la inaltime, ca in trecut. "Marinarii" sunt singurii decisi sa se alieze grevei nationale, dar chiar si ei au ramas in urma, caci, in timp ce la Bucuresti si in alte centre universitare studentii au parasit deja campusurile si au umplut strazile, ai nostri vor incepe abia zilele viitoare. La "Ovidius" insa e si mai rau. Seful ligii de aici, Cristian Mosnianu, cunoaste numai exercitiul reverentei in fata conducerii universitatii si ii transforma pe studenti in telespectatori ai grevei. El a ingropat de mult securea razboiului, transformand miscarea studenteasca de la "Ovidius" intr-un element decorativ. Ma gandesc ca, in fond, el nu mai are de ce sa iasa in strada si sa ii scoata si pe altii, ca doar nu mai traieste dintr-o bursa studenteasca! Chiar daca, emotional, in aceasta greva sunt de partea studentilor, nu pot sa nu observ ca unele dintre cereri sunt utopice - e un scenariu fantastic sa crezi ca o bursa studenteasca poate fi mai mare decat salariul mediu pe economie - si ca liderilor - cel putin celor de la Bucuresti - le cam lipseste inspiratia in gasirea unor forme de exprimare a protestului. Alaltaieri, ei au incercat sa ingroape invatamantul universitar intr-un ritual simbolic, cu cosciug, lumanari, prosoape si colaci. Nu le-o fi spus nimeni ca scenariul in cauza e demonetizat? Guvernul si opinia publica s-au saturat in mod sigur de atatea inmormantari, caci pana acum toate sindicatele s-au inghesuit, care mai de care, sa ingroape in acelasi mod vreo fabrica sau chiar o ramura de activitate amenintata cu disparitia. Dar daca tot discutam despre "ritualul" de la Bucuresti, nu pot sa nu observ eterna lipsa de flexibilitate a fortelor de ordine care, "cu mijloace specifice, au rezolvat problema conform prevederilor legale". Politistii i-au oprit mai intai pe studenti sa trimita cosciugul pe apa Sambetei, adica sa il arunce in Dambovita, pentru ca apoi sa impiedice transportarea "mortului" spre cimitir, acolo unde exista un loc de veci cumparat de organizatori, pe motivul, perfect acoperit de lege, ca acestia nu aveau autorizatie de inmormantare. Asta imi aminteste de greva din 1995, cand studentii le-au intins o cursa jandarmilor. Zece mii de studenti din toata tara s-au oprit din mars in Piata Universitatii, au intonat imnul de stat si au rostit o rugaciune. Liderii studentilor le-au cerut prin porta-voce jandarmilor sa isi scoata chipiurile, dar au fost refuzati pentru ca purtatorii de bastoane nu primisera nici un ordin in acest sens. Una peste alta, bine ca a inceput, caci studentii au avantajul ca isi permit sa stea in greva oricat de mult. Nu le taie nimeni salariul si nici nu le desface contractul de munca. Mai ales ca profesorii aproba, in general, aceste miscari de protest ale studentilor, caci beneficiile obtinute i-ar ajuta si pe ei. Numai sa nu se inmulteasca scenariile gruparilor studentesti care incearca sa sparga greva, asa cum s-a intamplat deja la Constanta! Daca vor fi solidari, ar putea sa reuseasca, mai ales ca se apropie alegerile.P.S. Pentru seful Ligii Studentilor de la "Ovidius" Constanta, domnul Cristian Mosnianu, prietenul conducerii universitatii: il incredintam ca vom depune toate eforturile pentru ca domnia sa sa obtina premiul de cumintenie in aceasta greva si, daca si de aceasta data considera ca nu sunt motive pentru o actiune de protest, il rugam sa isi aminteasca modul in care a inceput miscarea studenteasca din urma cu patru ani, la care numai intamplarea a facut sa participe si dansul!