Editorial De Ziua Copilului, despre copiii din România. Care este alocația unui copil, raportat la cât asigură statul unui deținut, lunar?

 

• Ce fac autoritățile locale pentru a asigura copiilor Constanței o dezvoltare armonioasă, într-un oraș curat, atractiv din punct de vedere vizual și nu numai, un oraș organizat rutier în așa fel încât șoferii și pietonii să nu fie nevoiți să sară unul la gâtul altuia în traficul infernal din orașul capitală de județ?

 
 
Ieri, 1 Iunie, am celebrat Ziua Copilului. Mai-marii statului, ai urbei și așa mai departe, până la cel mai mic nivel, s-au întrecut în declarații, în urări de bine pentru copiii României, să fie sănătoși, bucuroși, să o ducă bine și tot așa.
 
Și totuși, nu pot să nu mă gândesc, la un anumit nivel, câtde ipocrite sunt aceste urări, venind din partea unor astfel de persoane publice.
 
Iar aceasta, urmând simplul raționament: cine este răspunzător de bunăstarea cetățenilor unui stat, oricât de tineri sau înaintați în vârstă ar fi aceștia?
 
Care este alocația pe care statul român o asigură unui copil cu vârsta de până în doi ani, care este alocația pentru un copil de peste doi ani și de câte ori a fost amânată creșterea alocației?
 
Care este raportul dintre alocația unui copil și suma pe care statul român o asigură lunar persoanelor lipsite de libertate, aflate în executarea unor pedepse (unele dintre acestea, chiar dintre cele mai grave) în penitenciar?
 
În 2016, suma asigurată lunar unui deținut era de peste 600 de lei, în timp ce alocația unui copil de până la doi ani era atunci 200 de lei, iar pentru copiii de peste doi ani, alocația scădea la 84 de lei.
 
Raportul nu s-a schimbat mult în ultimii ani.

 
Ce face efectiv statul pentru a se implica în prevenirea destrămării familiilor aflate în zonele rurale (și nu numai) ca urmare a plecării părinților în străinătate, la muncă și a lăsării minorilor în grija bunicilor, acolo unde este cazul, ori a altor persoane?
 
Cine este răspunzător pentru plecarea cetățenilor la muncă, în alte țări?
 
Cum se implică efectiv statul (iar aici, ca pretutindeni în editorial, mă refer la conducătorii acestuia, la politicienii de toate gradele) în creșterea nivelului de școlarizare a copiilor, mai ales în zonele rurale?
 
Cum se implică efectiv statul pentru diminuarea infracțiunilor comise asupra minorilor?
 

Cum se implică statul să protejeze drepturile minorilor victime inclusiv ale unor infracțiuni sexuale, în contextul în care autorii unor astfel de fapte se bucură de o înțelegere mai degrabă atipică a Regulamentului General de Protecție a Datelor?
 
Și acum, la nivel local, vorbind despre copiii Constanței ... unde se pot bucura efectiv copiii Constanței de Ziua Copilului, în care dintre puținele parcuri amenajate ale orașului, respectiv în zonele în care sunt totuși parcuri, în multe dintre cartiere ele lipsind cu desăvârșire?
 
Cum se implică autoritățile locale pentru a sprijini familiile ce au copii mici, în contextul celor cinci creșe arhi-pline ale orașului?
 
Ce fac autoritățile locale pentru a asigura copiilor Constanței o dezvoltare armonioasă, într-un oraș curat, atractiv din punct de vedere vizual și nu numai, un oraș organizat rutier în așa fel încât șoferii și pietonii să nu fie nevoiți să sară unul la gâtul altuia în traficul infernal din orașul capitală de județ?
 
Sincer, întrebările mele pot continua la nesfârșit, inclusiv cu situații concrete ce se circumscriu tuturor acestor dileme justificate.
 
Însă, din respect față de copiii Constanței, ai României, dar și față de părinții lor, mă opresc aici.
 
Citește și
 
O constănțeancă și-a rupt buza după ce a făcut cunoștință cu „gropile lui Chițac” de pe strada Ștefan cel Mare. Un echipaj SMURD i-a acordat primul ajutor. „Voi consulta un avocat. Călcăm periculos”!