Despre puterea sefului de PD-L local

Bătălia pentru şefia Partidului Democrat - Liberal este aprigă la acest moment. În luptă au fost angrenate toate forţele: interne şi externe sau combinate.

Dar, care este miza acestei bătălii? Păi, dacă ar fi să ascultăm, fiecare participant ar avea propriul răspuns. Dar, într-un fel sau altul, fiecare se bate să ajungă în frunte, doar pentru partid. Pentru ca partidul său să fie mai puternic.

Dar să trecem peste asta. De fapt, să ne gândim la ţinta propriu-zisă. Şefia partidului. De ce sunt atâţia care ar vrea să fie preşedintele partidului. Păi, hai să vedem. În primul rând, ar ajunge uşor la Traian Băsescu. La preşedintele României. Căruia i-ar transmite direct cele ce se întâmplă în teritoriu. Ar deţine forţa, aproape supremă, în teritoriul controlat de el. În cazul nostru, pe tot judeţul Constanţa, de la est la vest şi de la sud la nord. Ar ajunge uşor la miniştrii partidului, dar nu numai la ei. Ar ajunge uşor la toate instituţiile statului. Şeful partidului are puteri depline, chiar dacă sunt limitate de democraţie. Are putere la numirea şefilor de deconcentrate, la numirea secretarilor de stat, la numirea şefilor de toate soiurile. Şi dacă sunt membri de partid şi dacă nu sunt. Şeful PD-L are puteri aproape supranaturale în interiorul partidului, din interiorul partidului către exterior şi din exterior către interior. Adică. În interior poate încălca statutul şi poate numi pe oricine, fără nici un fel de consultare cu nimeni. Poate mări sau micşora, funcţie de cum vor muşchii lui, componenţa organului de conducere. Şi atunci când acţionează, arde de nu se vede pe oricine i-a stat în cale cândva. Sau arde pe oricine îl suspectează că i-ar sta în cale. Şi aici respectă statutul: nu ţine cont de religie, sex sau naţionalitate. Şeful de partid poate ţine consilieri pe posturile care îi revin chiar dacă persoanele care deţin aceste funcţii au fost excluse din PD-L. Aaaaa. Poate ameninţa şi chiar poate trece la fapte că îi retrage vreunui clonţos sprijinul politic. Şi nu ţine cont de ce funcţie are în partid sau la vreo instituţie a statului. Şeful partidului poate pleca de la Constanţa spre Bucureşti cu o listă, dar şi cu ştampila în buzunar, şi poate ajunge acolo cu alta. Cu alţi oameni numiţi. Şi poate da explicaţii sau nu. Credibile, mai puţin. Aaaaa. Tot şeful de partid poate crea alianţe subterane cu duşmanii partidului. În cazul nostru cu PSD. Foarte important. El poate colabora strâns cu femeile din organizaţia pe care o conduce.

Pe care le alege pe sprânceană, că de... Nu se poate cu oricine. Dar, pentru că tot este şef de partid nimeni nu îl poate controla. Pentru că ajungem din nou la cele mai sus enunţate. Şi iar ne lovim, democratic, de puterea supremă a şefului de PD-L Constanţa. La mâna căruia ajungi din nou, de voie, de nevoie. Şi de-abia acum vedem de ce este lupta asta aprigă pentru postul de preşedinte. Acum ar mai fi ceva. Nimeni nu ar trebui să se gândească la o persoană anume. Totul a fost imaginaţia mea. Care probabil nu a cuprins tot ce poate face un şef de PD-L. Pentru că nu are toate pârghiile. Vai - vai! Nu, nu mă întrebaţi cine poate fi cel despre care vorbesc. Poate fi oricine din PD-L.