Doi ani cu Teodosie. Marturisitorul.

Si ce daca au trecut doi ani de cand Inalt Preasfintitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, a scapat porumbelul si a spus ce avea pe suflet si il rodea: "Am avut un angajament".

Cu Securitatea Statului, desigur. Asa cum spuneam, au trecut doi ani. Si vor mai trece multi si nu se va intampla nimic. Probabil, inaltul prelat, vladica, asa cum este numit de popor, a avut ceva remuscari, atunci, la finele lui august 2006. Dar nu ca a turnat la Securitate. Nuuuu. Ci pentru ca a spus vorbele de duh. In rest, niciun fel de problema. Cainii latra, ursul merge. Iar Teodosie nu are niciun gand sa se retraga din viata publica. "Nici nu am de ce", ar spune arhiepiscopul. Pentru ca el, Petrescu Macedon, fiul lui Procopie si al Elisabetei, nascut la 12 decembrie 1955, in localitatea Vatra Dornei, judetul Suceava, s-a angajat sa nu divulge fata de nimeni ca a fost de acord cu organele de Securitate privind colaborarea in problemele de interes major ale statului nostru. Vedeti? Nu-i asa ca trebuie sa-l aprobam? Si sa-l cainam? Si sa-i supunem oprobriului pe cei care il dau pe la presa din cand in cand? Si care-si aduc aminte de netrebniciile unora, pe care noi, azi, dar nu numai azi, ci dintotdeauna, i-am numit cozi de topor? Cu toate astea, despre Teodosie nu poate spune nimeni ca era necopt la minte in 29 septembrie 1987, la data semnarii documentului de aderare la principiile cele sanatoase ale Securitatii. Avea totusi 32 de ani. Si era asistent universitar la Institutul Teologic din Bucuresti. Dar nu pot nici sa nu-mi amintesc ca acum doi ani, din dosarul care contine cinci file, vladica, pentru ca inaltul prelat sau inalt preasfintitul imi este din ce in ce mai greu sa-i zic, a prezentat opiniei publice doar pagina 4. Probabil, cea care i-a convenit. Celelalte nu au fost aratate. Fiind posibil ca secretul lor sa fie dus in mormant. Si pentru ca amintirile ma napadesc, nu am cum sa uit ca la conferinta de presa de marturisire a pacatelor, Teodosie statea cu capul plecat. Iar vorbele ii erau nesigure. De parca nu ar fi vorbit niciodata in fata unui public. Se balbaia si cu greu reusea sa-i priveasca in ochi pe interlocutori. A ales sa dea de pamant cu un ofiter pe nume Caciula. Care i-a propus sa colaboreze cu un nume conspirativ. Mache. Celebrul Mache, de-acum. Ce ne mai spunea Mache, acum doi ani? Iata cum plangea el cu lacrimi din alea, de fatarnic: "Regret ca a trebuit sa scriu acest angajament, presat, care este interpretat acum subiectiv". Si tot el: "In constiinta mea nu imi reprosez nimic". Nici nu ar avea ce, mai ales ca vorbim de constiinta. Amin. Si ne mai auzim.

Scris de: {autor}Emilian ANDREI{/autor}