Editorial Dragostea fanilor a ajutat inima Farului să bată

FC Farul a încetat de mult să mai fie o simplă entitate juridică, o structură sportivă ori o echipă de fotbal, cu nume, siglă şi culori. Este o adevărată stare de spirit, iar aceasta li se datorează suporterilor ei, a căror căldură din suflete a pompat sânge şi a menţinut şi ea în viaţă un club greu încercat în ultimii ani.
 
Suporterii „marinarilor“ sunt un aluat aparte, frământat cu părţi egale de speranţă şi încăpăţânare. Nu au încetat niciodată să spere că Farul va trăi, chiar şi atunci când acesta abia mai pâlpâia. Dacă, de câţiva ani buni, echipa nu mai are strălucirea de altădată, chinuindu-se, practic, în Liga a II-a şi înotând în mediocritate, inima ei nu a încetat să bată, alimentată cu dragostea fanilor. Cum a rămas Farul atât în viaţă, cât şi în divizia secundă (vezi salvările miraculoase de la retrogradare ori menţinerea în Liga a II-a doar graţie modificării sistemului competiţional), asta nu mai contează. La câte i-au închinat Farului, suporterii meritau salvarea, indiferent de modul în care a fost ea obţinută.

Când faci ceva din inimă şi îţi urmezi crezul până în pânzele albe, nu ai cum să nu reuşeşti. Probabil că, părăsit de fani, clubul şi-ar fi dat demult obştescul sfârşit. Suporterii nu au acceptat să vadă însă cum Farului i se scurge viaţa din el. Mitinguri, grevă a foamei, chetă pentru strângerea de fonduri, reparaţii şi curăţenie la stadion, ultraşii au făcut de toate. Şi-au dat chiar şi sângele pentru club, la Centrul de Transfuzii Sanguine. Acţiuni care, sigur, nu aveau cum să ridice Farul de pe patul de spital şi să-l ducă iar în finala Cupei României ori în Cupa UEFA-Intertoto (ce îndepărtate par aceste vremuri!), însă ele au dat un semnal, au avut simbolistica lor. Iar mesajul a fost clar: Farul nu moare! Cu capul plecat de cele mai multe ori pe teren, cu probleme mari la club, cu o bază sportivă care se prăbuşeşte sub povara lipsurilor financiare, Farul a trăit în ultimii ani mai cu seamă prin suporterii săi. A avut în ei un sprijin moral de nădejde. Şi acasă, şi în deplasare.

Incapabil să mai ofere rezultate, spectacol şi încrâncenare, stadionul „Farul“ s-a golit constant, ajungând să ofere imagini dezolante în privinţa asistenţei la meciurile de campionat. Nucleul fidel al fanilor a rămas însă pironit în peluză ori la tribune, semn că dragostea adevărată nu ţine cont de cum arată persoana iubită. Iar debutul primăverii le-a adus suporterilor, sâmbătă, cel mai frumos cadou, victoria pe terenul lui ACS Berceni. Un mărţişor în alb şi albastru. Un nou început. Un start perfect în 2015, de moral, pentru noua echipă a Farului şi pentru noul ei antrenor, Marian Dinu, însă lucrurile nu sunt încă rezolvate. Cum se spune, cu o floare nu se face primăvară. E un început, dar el trebuie sprijinit, încurajat şi consolidat. Astfel încât echipei, care a arătat bine la Berceni, să-i fie mintea în continuare doar la fotbal, iar câştigurile acestei victorii, care, clar, sunt multe, să nu se piardă. Fanii Farului au tânjit atâţia ani după lumină şi căldură fotbalistică, încât ar fi păcat să rămână, încă o dată, doar cu speranţele şi aşteptările.