Dusul rece al infrangerii

Nu voi vorbi despre infrangerea nationalei Romaniei in fata Germaniei, asa cum s-ar putea intelege din titlu. Au facut-o deja altii.

Ma voi referi la o infrangere care pe noi, constantenii, ne doare poate mai tare, cea a campioanei nationale HCM, in fata celor de la Uztel Ploiesti. Pe undeva, stiam ca o sa vina si acest esec, chiar daca nu ma asteptam sa fie tocmai in fata unei echipe, totusi mici, cum este cea a Ploiestiului. Mult iubita noastra formatie da semne in ultima vreme ca a cam rupt-o cu realitatea, considerandu-se invincibila si jucand doar atunci cand adversarul e de o valoare apropiata sau cand are nevoie de vreo calificare. Infrangerile cu grupari de Liga a II-a din Germania, petrecute in pauza competitionala, au fost repede ascunse sub pres de catre oamenii din club, fiind explicate prin faptul ca erau meciuri de pregatire si se testau jucatori si tactici. Insa, chiar daca intrecerea interna a Germaniei este una valoroasa, cred ca un HCM care se crede atat de puternic, trebuia sa invinga niste reprezentante ale diviziilor inferioare din acea tara, indiferent de stare sau de jucatorii testati. In fine, am trecut cu vederea si aceste pete de pe blazon, asteptand cu infrigurare ca echipa noastra sa se dezlantuie in fata unor adversari modesti, cum au fost belgienii de la Sasja, in preliminariile Champions League. Numai ca nu a fost chiar asa, calificarea in grupele competitiei continentale fiind obtinuta scrasnind din dinti. Atunci ne-am pus cu totii intrebarea daca au jucat belgienii bine sau am jucat noi prost, iar majoritatea raspunsurilor au tins catre a doua varianta. Iar i-am cocolosit pe handbalistii Constantei, pretinzand ca au prestat, cu buna stiinta, exact cat le-a trebuit ca sa obtina biletele pentru Europa. Dupa ce a venit si castigarea Supercupei, intr-un meci cu adevarat bun contra Stelei, am fost cat pe-aci sa ma las prins in vartejul entuziasmului si sa afirm ca explicatiile pentru infrangerile din Germania si jocurile slabe din fata belgienilor, sunt veridice. "Iata dom’le, au tinut tactica ascunsa, iar acum, intr-un meci cu importanta, ne-au aratat cine va fi HCM anul acesta!", am spus atunci. Numai ca, dupa meciul de la Ploiesti, unul jenant de slab, mi-e teama ca ceea ce s-a intamplat cu Steaua, in Supercupa sa nu fie exceptia care confirma regula. Sau poate ca cei de la Uztel au facut ceea ce multi dintre noi nu au indraznit pana acum, sa le arate celor de la Constanta ca nu sunt chiar atat de invincibili in tara. Poate fi si asta un lucru bun. Noi ne-am tot ferit sa admitem asta, indreptatiti fiind si de uimitoarea serie de rezultate bune din ultimii ani. Jucatorii insa, ca actori principali, nu aveau voie sa uite, dar s-au imbatat si ei de atatea succese si laude, poate excesive cateodata. Si au pierdut. Nu de la Dinamo sau Steaua, ca poate nu se supara nimeni prea tare, ci de la Uztel, si chiar in primul meci al sezonului. Cine stie de cand nu au mai inceput constantenii atat de slab, de cand nu au mai fost ei pe alt loc decat primul? Cert este ca vine partida cu Dinamo, de pe 20 septembrie, apoi gigantii din grupele Ligii Campionilor, in frunte cu Kiel, iar reveria trebuie sa dispara. Handbalistii constanteni au nevoie sa inteleaga ca singurele cadouri si le pot face doar ei, rezultatele bune venind in urma concentrarii si muncii, nicidecum a concesiei adversarului.

Scris de: {autor}Cristian TENTU{/autor}