E în puterea noastră să schimbăm ceva
E în puterea noastră să schimbăm cevaNe plângem mereu, în stânga şi-n dreapta, de neajunsuri, de lipsuri şi atribuim toate relele clasei politice actuale ori celei dinainte. În fond, noi am ales reprezentanţii ei şi, teoretic, suntem direct responsabili de situaţia de care ne plângem.
Ce se vrea, de fapt, prin introducerea sistemului de vot unimoninal? Care să fi fost logica celor care au elaborat-o?
Sunt doar câteva din întrebările cetăţeanului de rând, prea puţin
preocupat, ori cu mult prea puţin timp pentru înţelegerea sistemului
nou implementat. Cei mai mulţi, însă, sunt lipsiţi de orice teorie
vizavi de alegerile de peste trei săptămâni.
Nici nu mai ştiu exact ce sentiment am de fiecare dată când citesc pe
diferite forum-uri despre problema arzătoare cu rezultat imediat, după
30 noiembrie: alegerea noului Guvern. Mai merită să mergem la vot? Care
este scopul? Pentru ce să ne mai obosim până al secţia de votare?
Întrebări retorice, fără niciun sens, pentru că fiecare din cei care au
ridicat mingea la fileu face parte, cu certitudine, din clasa de mijloc
a societăţii, cu studii medii şi superioare, a căror singură metodă de
revoltă a rămas aceea de a refuza dreptul de a-şi alege reprezentanţii.
Cei mai mulţi te îndeamnă să nu mergi la vot... căci pentru ce? Aceiaşi
oameni, aceleaşi promisiuni de aproape 20 de ani încoace şi, după unii,
aceleaşi minciuni. Aceleaşi aspiraţii personale, nicidecum unele care
să vizeze interesul cetăţeanului.
Sunt însă şi excepţii. Câteva, dar sunt. Însă atitudinea noastră
respingătoare faţă de tot ceea ce înseamnă promisiuni fără formă şi
fond nu ne mai lasă să vedem dincolo de interesele lor meschine. Sunt
şi oameni remarcabili, cu calităţi multiple, capabili în domeniile lor
de activitate, pentru care puterea nu înseamnă bani. E o mândrie, e o
poziţie pentru care au urcat, încet, dar sigur, în ierarhie.
Dacă noi, cei în măsură să-i scoatem în prim plan pe cei demni de a
obţine votul cetăţeanului, nu facem ceva, atunci cine? E simplu să spui
„Gata“! Şi să nu te mai intereseze nimic! Dar respingerea implicării nu
e decât pasul către mijlocul prăpăstiei. Vrem mai mult de la ei? Să
vrem întâi ceva de la noi…Să avem respect pentru dreptul pe care l-au
câştigat strămoşii noştri şi să acţionăm în favoarea reformării clasei
politice. Să credem că încă se mai poate face ceva! Trebuie să se
schimbe ceva! Personal, cred că, doar implicându-ne, avem şanse să ne
salvăm ţara. Este nevoie să facem acum ceva pentru noi. Să nu ne mai
gândim că sunt metode care vor fi puse în aplicare atunci când copiii
noştri vor creşte. Dacă nu, ne vom cufunda într-o permanentă stare de
nemulţumire… şi atunci va fi prea târziu. Pentru noi, desigur... însă
în beneficiul lor, clar!
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp