Ecuatia puterii isi schimba variabilele

Asa-zisul exemplu de moralitate al solutiei imorale rastoarna indirect raportul de forte din interiorul Legislativului. Matematic, balanta puterii inclina acum in favoarea opozitiei.

Potentialul de santaj al Partidului Conservator, in contextul actualei formule guvernamentale, se epuizase de mult. Formatiunea lui Dan Voiculescu l-a fructificat la maxim pe parcursul negocierilor interpartinice din preajma ultimelor alegeri parlamentare, obtinand o reprezentare disproportionata in raport cu coeficientul ei electoral in Legislativ, dar si posturi-cheie in Executiv. Participarea la guvernare nu a vindecat-o, insa, de complexul partidului de buzunar, blocat in sondaje la sub 2%. Ghidati de o lunga suita de experiente de acest gen, suita care i-a consacrat ca "solutia imorala", ex-umanistii au schimbat din nou macazul, mutandu-se cu arme si bagaje in transeele opozitiei. Gestul a fost unul previzibil, luand in calcul atat raporturile din sanul coalitiei de guvernamant cat si tipologia Partidului Conservator, o formatiune care traieste exclusiv din tradare. Momentul in care a fost hotarat, insa, prin efectele colaterale pe care le dezvolta, il va imbogati in semnificatii. Pentru formatiunea lui Dan Voiculescu, iesirea de la guvernare graviteaza intre exercitiu de imagine si solutie de avarie. In varianta fericita si foarte putin probabila, criticile surde la adresa guvernului pe care a inceput deja sa le descarce ii va imbunatati bagajul electoral. Si daca mult-dorita crestere in sondaje nu se va realiza, experienta anterioara a conservatorilor arata ca pragul electoral ar putea fi "escaladat" si prin alte metode - clasica asociere cu parteneri mai puternici de exemplu. Ramane de vazut care dintre cei trei granzi ai scenei politice autohtone (PD, PNL sau PSD) ar mai putea fi pacalit de cacealmaua electorala a piticului Felix. Parametrii care configureaza abandonarea puterii nu sunt clari inca. Liderul local interimar al PC, Gheorghe Martin, este de parere ca directorii institutiilor din teritoriu aflate in prelungirea executivului trebuie mentinuti in functii, deoarece au ocupat respectivele posturi prin concurs, raspunzand unor criterii de competenta. Paradoxal, insa, toti acesti directori sunt incadrati intr-unul dintre cele patru formatiuni care au format coalitia de guvernamant - concluzia: niciun pesedist competent. De fapt, logica politica trebuie sa surclaseze teoretic si surclaseaza in cazurile date celelalte cerinte incluse in fisa postului. Astfel, actul de guvernare, configurat pe principii convergente, capata coerenta si eficienta. In aceste conditii, din moment ce PC-ul a iesit de la guvernare, cat de legitima mai este mentinerea in functie a acestor oameni? Ce se va intampla cu secretarii de stat si sefii de agentii guvernamentale ai PC care refuza sa demisioneze? De asemenea, ar fi oarecum atipic un vot conservator pozitiv acordat unui buget care nu include si modificarile semnalate de oamenii lui Dan Voiculescu. De partea cealalta, pentru PNL si PD, gestul conservatorilor a constituit prilejul ingroparii temporare a securii razboiului din Alianta. Au ramas in urma un cabinet ministerial puternic (cel al Economiei si Comertului), o functie de vice-premier, dar si numeroase posturi de secretari de stat, care vor fi redistribuite. In aceste conditii, pe fondul destinderii conjuncturale a relatiilor din interiorul aliantei, exercitiul platformistilor de subminare a autoritatii premierului Tariceanu asupra PNL primeste o grea si surprinzatoare lovitura de imagine - este impins in premiera dincolo de luminile reflectoarelor.