Editorial „Cu toții murim într-o zi. Și asta ne face norocoși”

 
 
Nu știu cât mai stau în picioare teoria evoluționistă sau argumentele lui Richard Dawkins, expuse în best-seller-ul său, Dumnezeu, o amăgire, dar am dat recent peste un citat din opera acestui eminent biolog britanic, la care merită să medităm câteva clipe.
 
„Cu toții murim într-o zi. Și asta ne face norocoși.”
 
Nu e un paradox, așa cum pare la prima vedere. Căci, dacă stai să reflectezi mai bine, majoritatea oamenilor nu vor muri niciodată, fiindcă nici măcar nu se vor naște.

Iată o schimbare de perspectivă!

Numărul posibil de oameni care ar fi putut fi aici, în locul meu sau al tău, dar care n-au avut nici o șansă de a trage pe nas aerul Terrei, așa poluat cum e el, este mai mare decât numărul firelor de nisip din Sahara.

„Cu siguranță aceste fantome ale oamenilor nenăscuți”, remarcă mai departe Dawkins, „ar fi putut deveni fie poeți mai buni decât Keats, sau oameni mai inteligenți decât Newton.

În fața acestei probabilități extrem de mici, suntem noi doi - eu și cu tine - în toată banalitatea noastră, cei care am avut norocul să ne naștem.”

Într-adevăr, câte miliarde de detalii au trebuit să se pună cap la cap, pentru ca tu să te naști?

Părinți, bunici, străbunici, jdemii de generații au trebuit să fie la locul și momentul potrivit, probabilitate aproape imposibilă - și cu toate astea s-a întâmplat.
Totuși, suntem atât de uituci, de prinși în micile noastre drame, în suferințe, în frici, în presupuneri și scenarii, încât uităm să fim recunoscători pentru întâmplarea miraculoasă care a făcut să ne naștem!

Suntem aici, respirăm, ne bucurăm de soare și, dincolo de tot ceea ce ne închipuim că ne deranjează, suntem niște privilegiați. Că existăm, că avem trup, că avem conștiință, că putem experimenta viața.
 

Care nu e întotdeauna ușoară, e-adevărat, dar ESTE, și ne dă posibilitatea să devenim în fiecare zi variantele noastre mai bune, cu bucuria de a fi, de a crește, de a împărtăși, onorând un privilegiul pe care mulți – cât firele de nisip ale Arabiei! – nu-l vor avea niciodată.

Citește și:
Editorial Tehnici pentru vremuri provocatoare