Editorial A fost nevoie să-i spargă hoţii casa unui senator să se afle că sunt hoţi în România. Şi să se facă legile mai aspre

De câteva zile, în România numai de asta se vorbeşte: casa senatorului PSD Nicolae Bădălau a fost spartă de hoţi.
Şi de atunci, alesul nostru tot spune pe la toate televiziunile că legislaţia trebuie schimbată.
Şi că proprietarul peste care intră hoţul ar trebui să poată recurge la măsuri „chiar şi extreme”.
 
Nu ştim care sunt măsurile extreme, pentru că pistolul i-a fost furat şi nu putea trece la astfel de măsuri cu arma.
Probabil ar vrea să-l încingă cu bâta, cu gaze lacrimogene, cu tunul cu apă sau cu cine ştie ce astfel de mijloace de atac considerate, în astfel de situaţii, de autoapărare.
„Eu mă gândesc că trebuie schimbată legea şi acolo unde oamenii locuiesc, unde ar trebui ca familia ta să se simtă în siguranţă (...) Legea trebuie să fie modificată, să discutăm despre siguranţa cetăţeanului, pentru siguranţa familiilor noastre acolo unde locuim. Oricine intră şi ameninţă într-un fel, fără a avea acceptul proprietarului într-o casă, să poţi să iei măsurile de rigoare, chiar şi cele extreme, pentru că altfel nu ai cum să-ţi aperi familia. Aşa cum spune legea astăzi, dacă vine un criminal sau un hoţ, tu să iei aceleaşi măsuri, dacă domnul ăla vine cu un băţ, tu trebuie să ai tot un băţ, dacă domnul vine cu un cuţit, tu trebuie să ai tot un cuţit, dacă iei o măsură mai mare decât el, eşti condamnat. Nimeni nu ar trebui să pătimească că îşi apără familia în casa lui”, a declarat Nicolae Bădălau.
 
Dar stau şi mă întreb: senatorul Bădălău nu a auzit de astfel de situaţii până acum?
Nu ştia că în România, dar nu numai, sunt hoţi şi mişună peste tot? El nu vede la televizor că hoţii atacă oameni bătrâni, tineri, copii?
El nu aude că au loc tâlhării la drumul mare, tâlhării pe lângă şcoli, tâlhării pe la marginea şi prin centrul localităţilor?
Bădălău nu ştie câte cazuri din astea sunt?
Abia acum a aflat, când s-au năpustit tâlharii în casa lui, iar el dormea dus şi abia după aia a realizat prin ce pericol a trecut.
Tot e bine, chiar dacă este rău.
Mai bine mai târziu decât niciodată.