Editorial Ajutorul social, împrumut vs încurajarea lenei

 

Zilele trecute, scriam un material banal, pur informativ, ai cărui protagonişti erau beneficiarii prevederilor Legii nr 416/2001. Acei români care primesc de la stat un venit minim garantat şi care, în schimb, trebuie să presteze diverse activităţi în folosul comunităţii.
 
Nu mare mi-a fost mirarea când am văzut câte reacţii şi „sfaturi“ pentru municipalitate a iscat articolul. Unul dintre numeroşii cititori a remarcat faptul că 72 de ore împărţite la cele 31 de zile, cât are o lună, presupune pentru cei pe care statul, adică noi toţi, îi ajută „mai puţin de trei ore pe zi“ lucrate. „Cam 144 RON pe lună ia o persoană de acest tip. Dar are şi masă la cantina socială! Adică ia în oale mâncare. Pentru acasă. Dar Primăria nu-i cheamă în fiecare zi. Din 27 de zile, îi cheamă cam 12 zile. Și astfel Primăria cumulează cele 72 de ore, în cele 12 zile“, semnala cititorul… pe bună dreptate.
 
„Ar trebui şi vecinii mei din Henri Coandă să fie scoşi... Poate aşa n-o să le mai ardă să facă gălăgie ca la mămuca lor pe tarla, să înjure ca la uşa cortului sau să scuipe cojile seminţelor în faţa Galeriilor Soveja, în timp ce fac relaxaţi un ban «cinstit» din vânzarea ţigărilor! Ca să nu mai spun de aruncarea resturilor menajere chiar în faţa blocurilor în care locuiesc...“, propunea o constănţeancă.
 
Însă, cu speranţa de a schimba mentalitatea tipic românească, cred că ar trebui să ne inspirăm din practicile statelor spre care tindem… cel puţin declarativ, spre care tânjim, dar fără a mişca un deget ca să ajungem la acel nivel. Un exemplu mi l-a oferit Cristian Petreanu, un român stabilit în Elveţia. Viaţa e scumpă acolo, însă leneşii n-au şansă de supravieţuire… ceea ce mie îmi place enorm.  Lenea nu se poate dezvolta în voie, şi asta pentru că, după cum spune al nostru conaţional, în Elveţia „ajutorul social este considerat împrumut şi o bună parte se rambursează din momentul în care reuşeşti să ai un salariu fix“.
Și în privinţa şomajului am avea ce prelua şi aplica. În Elveţia, şomerul are un formular ce trebuie ştampilat de cel puţin zece firme, care atestă astfel că omul a căutat de muncă, dar nu au avut ce să-i ofere. „În baza acestui formular ştampilat, la sfârşitul lunii primeşti ajutorul de şomaj. Lipsa ştampilelor sau a foii aduce penalizarea cu procente din ajutor sau chiar anularea! Refuzul a trei locuri de muncă atrage anularea ajutorului de şomaj. În timpul celor 18 luni de şomaj, în care se presupune că nu ai găsit de muncă, se propune, uneori, o recalificare plătită de stat. Dacă nici aşa nu reuşeşti să găseşti de muncă, apare ajutorul social pentru o perioadă de doi ani, care este rambursabil“.
 
E, ce părere aveţi? Nu credeţi că s-ar putea aplica şi la noi în ţară, n-ar fi mai sănătos pentru societate şi economie, deopotrivă? Și, uite-aşa, numărul asistaţilor sociali se reduce considerabil, oamenii muncesc oriunde şi orice, fără a mai depinde de stat.