Editorial Am uitat să mai fim copii?!

Am uitat de copilărie. Și da, copilăria celor de acum e foarte diferită de ce am trăit unii din noi, la vremea noastră.
 
Oare ce-ar fi fost copilăria noastră fără păpuși, fără corturi făcute în fața blocului?Ce ar fi fost dacă nu jucam toate jocurile pline de veselie și voie bună? Ce ne făceam oare fără de-a v-ați ascunselea,  baba oarba, șotron? Dar...aceste jocuri sunt astăzi de multe apuse. Le-au luat locul telefoanele de marca, Facebook, calculatoare, laptopuri și multe altele.
 
Atunci nu știam ce înseamnă un calculator adevărat, decât cel cu ajutorul căruia mă prefăceam că sunt vânzatoare și dădeam rest frunze.
 
Oare când ne vom spune nu mă mai joc cu tine, pleacă de aici, iar peste 5 minute ne vom întoarce fără pic de orgoliu și ne vom împăca ? Se va mai întâmpla asta vreodată??
 
Și asta s-a schimbat astăzi. Astăzi ne cerem scuze pe messenger sau whatsupp, iar de cele 5 minute...nici nu mai poate fi vorba.
 
Atunci aveam timp pentru toate: pentru familie, pentru prieteni,  pentru școală, pentru bunici. În zilele noastre, este exact invers. Toți ne plângem că nu avem timp. Suntem pe pilot automat.
 
Pierdem clipe importante din viața noastră, dar mai ales din cea a copiilor noștri. Și e păcat... clipele astea nu se mai întorc.
 

Atunci când ne gândim la copilărie, ne imaginăm acea perioadă a vieții în care ar trebui să ne simțim în siguranță, să fim protejați și iubiți, indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
 
Copilăria cea mai frumoasă și îndrăgită etapă a vieții, pe care cu siguranță nu o vom putea uita niciodată. Inocenţa şi naivitatea fac din copilărie o lume fericită, înconjurată de bine şi apărată de puritate.
 
Și ca un sfat pentru copilul vostru, nu-i furați farmecul vieții ademenindu-l cu o viață virtuală plină de touch screen-uri și lipsită de cuvinte.