Editorial „Am un rinichi. Cât oferiți?“

După cazul Caracal, toată activitatea traficanților de orice fel din România, a hoților de buzunare, a criminalilor în serie și nu numai este scoasă în față. Hoți vor fi mereu, cu sau fără această disperare de „a ne face datoria” de care dau dovadă autoritățile noastre în ultima vreme. 

 

Dar, dincolo de „bișnițari”, hoți sau acei infractori periculoși care fură cât să aibă de-o pâine, avem și traficanții de organe. Conform statisticilor, este a treia mare afacere la nivel mondial, după traficul de arme și cel de droguri. Cererea pentru organe sănătoase este uriașă, motiv pentru care bani grei se plătesc pentru un lob de ficat sau un rinichi. 

 

Pe de o parte, avem oameni cu putere financiară, gata să plătească oricât pentru a se salva, iar pe de altă parte, avem oameni sărmani care, dispuși fiind să sacrifice bucăți din ei pentru câteva mii sau zeci de mii de euro, nu conștientizează la ce riscuri se supun. 

 

Din cauza sărăciei, așa au ajuns și unii români furnizori de organe pe piața neagră din toată lumea. Astfel, pe piața neagră a traficului de organe găsim români de toate vârstele, inclusiv persoane care abia au atins vârsta majoratului, și care, din dorința de înavuțire rapidă, postează pe internet diverse anunțuri de tipul „Vând urgent ficat sau rinichi! Grupa (...), 25 de ani, nu beau, nu fumez, sunt perfect sănătos. Dacă vă hotărâți, discutăm între 10.000 și 30.000 de euro”. 

 

 

La începutul lunii, ministrul Sănătății, Sorina Pintea, a declarat că în cadrul Agenției Naționale de Transplant au fost constatate nereguli, atrăgând atenția asupra lipsei de transparență a instituției. Ministrul a mai spus și că, din exterior, tot din aceeași cauză, poate spune că Agenția Națională de Transplant seamănă mai mult cu „o castă”. 

 

După declarațiile „miraculoase”, vine poporul și spune: „Ceva nou? Ceva nou, doamnă ministru?”

 

În România, ca în majoritatea statelor, vânzarea de organe este ilegală. Este ilegal să plătești pentru „o bucățică” din celălalt om. De asta se numește „donator”, nu „vânzător”. 

 

Oare despre aceste nereguli vorbea Sorina Pintea? Piața neagră a traficului de organe din România are o vechime mai mare decât ne putem noi imagina. Încă din anii 2000 circulă mărturii legate de traficul de organe din România, inclusiv date incriminatorii despre medici renumiți care trag perdeaua, își îndeasă miile de euro în buzunarele halatelor albe și ucid legal sau salvează ilegal. Practic, asta-i deviza…

 

Mult timp, și oamenii fără adăpost au fost în atenția traficanților de organe, potrivit chiar celor care s-au autodenunțat și, în timp, s-au căit, ieșind în față și arătând cu degetul spre cei din sistem. 

 

„Erau culeși de pe stradă, neștiind adevăratul motiv pentru care erau duși în spital. Sunt doctori care lucrează pe salvare, care îi duc, îi aduc, fără acte de internare și îi duc în secție. O categorie de oameni, așa, «boschetari». Deci, îi puneau pe picioare, după care mergeau la morfopatologie și acolo îi luau băieții, le făceau o incizie, le scoteau un rinichi și după aia le dădeau drumul. La alcoolici, organele sunt sănătoase, mai ales rinichii, pentru că vinul filtrează foarte bine”, spune într-un documentar un medic din Chișinău.

 

Așadar, lipsa de transparență să fie de vină? Sistemul corupt sau indiferența cu care se tratează lucrurile serioase în România? Printre salvatorii noștri se află ucigașii noștri? Rămâne o mare dilemă, care va persista mult timp de acum înainte.