Editorial Antrenor român sau străin? Care-i cea mai bună variantă?

Antrenori români vs antrenori străini în sportul românesc. Pregătind echipe sau lucrând în sporturi individuale. Care-i cea mai bună variantă? Cine-şi transmite mai bine ideile, cine se face mai bine înţeles şi cine e mai bun motivator? Străinul sau românul? Şi avem două exemple proaspete, Christoph Daum, la echipa naţională de fotbal, şi Christian Gaudin, la HC Dobrogea Sud Constanţa.
Din capul locului, vreau să spun că, la echipele naţionale, eu sunt partizanul ideii ca antrenorul / selecţionerul să aparţină ţării respective, după cum nu-mi surâde nici ideea naţionalizărilor de jucători. Dacă e echipă naţională, apoi să fie cu adevărat, în toate segmentele, de sus până jos, de la antrenor la jucători. Şi pornind de aici, aduc în discuţie cazul germanului Daum, neputând să nu observ că bariera lingvistică şi problema de comunicare cu grupul s-au numărat şi ele printre cauzele eşecului său la cârma Naţionalei.
La HC Dobrogea Sud, francezul Christian Gaudin nu a avut rezultatele aşteptate şi a fost înlocuit cu românul Sandu Iacob, sub conducerea căruia echipa a câştigat toate partidele din Liga Naţională, iar în prima manşă a turului trei preliminar din Cupa EHF a obţinut un rezultat bun, eşec la numai două goluri în deplasare cu SC Magdeburg, care lasă porţile calificării în grupe deschise pentru echipa de pe litoral, totul urmând a se decide duminică, în returul de la Constanţa. HC Dobrogea Sud cu Iacob antrenor, un alt argument în sprijinul teoriei că un tehnician român, ancorat în realităţile din ţară, se face mai bine înţeles de echipă, mai ales în momentele critice.

Privesc însă şi cealaltă faţă a monedei şi nu pot să nu observ că sunt şi antrenori străini care au reuşit. Dacă tot am adus în discuţie Constanţa, mă gândesc la regretatul tehnician sârb Zoran Kurteş, care crease o legătură foarte strânsă cu handbaliştii de la HCM Constanţa, dar şi la australianul Darren Cahill, cu multe sfaturi bune în timpul partidelor, care au scos-o din încurcătură pe Simona Halep. Pe de altă parte, la turneul de la Beijing, unde a devenit lider mondial, Halep l-a avut alături, ca antrenor, pe românul Andrei Pavel! În România, mai sunt antrenori străini, la mai multe sporturi, atât la echipe naţionale, cât şi la formaţii de club. Sunt cazuri şi cazuri. Succesul lor depinde de mulţi factori, unii l-au găsit, dar, după părerea mea, dacă trec de bariera de comunicare, îşi fac misiunea mult mai uşoară.